Johnny Depp, un conte necarismatic

Pentru cine vrea neapărat să vadă vreun film regizat de Tim Burton, avîndu-l ca protagonist pe Johnny Depp, doar pentru că vuiește Holly­wood-ul pentru cît de bune sînt colabo­rările care i-au făcut faimoși, sigur nu ar trebui să înceapă cu „Dark Sha­dows”.

Asta ca să nu rămînă cu o im­presie distorsionată. Pentru cine a mai văzut filme de-ale lui, în schimb, cu si­guranță elementele distinctive ale vi­ziunii lui artistice sînt, pe rînd, pre­zente. De la paloarea personajelor, fe­tișismul pentru înfățișarea cît mai go­tică a acestora, pînă la peisajele do­minate de gama cromatică albastru în­chis, negru, gri și copaci desfrunziți.

Lipsit de carisma cu care și-a o­biș­nuit publicul în alte producții, precum „The Ninth Gate” sau „The Rum Diary”, Johnny Depp apare în in­tri­gă jucînd rolul unui tînăr nobil din Co­llin­sport, de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea. Îndrăgostit de cruda aristocrată Josette (Bella Heathcote), el re­nunță la aventura cu una dintre sluj­­ni­cele ținutului, Angelique (Eva Green). Stăpînită de ură, servitoarea îi ucide pă­rinții și o face pe naiva Jo­sette să se a­runce de pe o stîncă, pentru ca prota­gonistul, Barnabas, să fie transformat în vampir. După ce își ara­tă aptitudi­nile de vrăjitoare, An­ge­li­que decide să pedepsească o dată în plus și îl condamnă la secole de peni­tență închis într-un coșciug, sub pă­mînt.

Revenirea lui, în anul 1970, cînd familia a de­că­zut și se simte nevoia unui Collins ve­ri­ta­bil, stîr­nește nu­me­roase scene cu co­mic de situație, care nu sînt însă prea profunde. Proaspăt scăpat de sub ță­rî­na ca­­re l-a ținut prizonier, Barnabas se con­fruntă cu toa­te minunile tehnologiei, ca sigla McDonald’s pe care o găsește ca o in­venție a lui Mefistofel, șo­seaua ți­nutului –„un teren cu­ri­os” sau televizo­rul „a sorcery” (n.r.: o vrăji­torie). Sce­nele de luptă între Bar­na­bas și Angelique, dar și lipsa de pro­fun­zime a personajelor secundare, lip­sa consis­tenței la nivel de acțiune fac din film o producție nu doar deloc cre­­dibilă, dar și monotonă de urmărit.

Un proiect nereușit a renumitului regizor, filmul este o încercare de o­ma­giu adus serialului din anii ’70 pe aceeași temă. Dacă pelicula originală a fost destul de apreciată la vremea res­­pectivă, pe continentul ame­rican, Dark Shadows nu se bucură de ace­la­și succes. În spatele jocului gotic și al co­micului de situație, filmul nu a­duce nici un plus artistic sau o idee mai com­plexă, nici măcar la ni­velul efec­telor speciale, care sînt rea­lizate fără pic de realism, exagerate și pe alo­curi chiar inadecvate.

Livia RUSU