Amuletele albastrului orbitor
Ascultă de (la) noi 10 iunie 2011 Niciun comentariu la Amuletele albastrului orbitor 0E trubadurul chintesențial, poetul care ține lira pe dos și cîntă despre viața de după moarte zîmbind, ducînd orice ascultător cu gîndul la timpurile în care invoca printre bucle neîngrijite un vultur trecător. Fostul chitarist al duo-ului Simon and Garfunkel are sufletul la fel de tînăr, la aproape 70 de ani, și lucrul acesta reiese nu numai din glasul proaspăt și trepidant, ci și dintr-un soi de energie care izbucnește din baladele în ritmuri care îmbină bizare și intrigante sunete africane cu chitara molcomă.
Și vrea să taie tot ce-a fost pînă acum și să rescrie din rădăcini. „Rewrite” zumzăie pe ritmuri de harpă kora africană, tobe djembe și angklung, un instrument muzical folosit cel mai adesea pentru reprezentații în templele din Bali. Rezultatul e un imn fluid și bombănitor al întoarcerii la punctul în care n-ar trebui să ai nevoie de mai mult de o slujbă prost plătită și destul de puțin de pierdut pentru a putea simți viața pînă-n măduvă. Poate cea mai înțepătoare piesă de dragoste de pe album trebuie să fie „Love and Hard Times”, un clișeu zaharisit și scuzat chiar în versuri, „Te-am iubit din prima clipă în care te-am văzut, știu că e un vechi truc de textier, dar n-aș putea-o fraza în alt fel”. Își simte sfîrșitul aproape, dar nu se teme de el. E pregătit să „completeze formularele și să aștepte la coadă”, cît ar fi nevoie, după cum mărturisește în „Afterlife”, piesa cu parfum de testament pe ukulele. Iar „Amuleta” instrumentală pavează drumul spre piese ca „Dazzling blue”, „Love and blessings” sau „Question for the angels”, manifeste fluide ale unei împăcări cu sine cu parfum de bambus.
„So beautiful and so what” e considerat de critici cel mai bun și mai compact album al cîntărețului de la sonorul „The Rhythm of the Saints” din 1990. Iar piesele country-folk cu percuții neconvenționale care iau la rost un Dumnezeu legat la ochi care fumează o țigară la volanul unui Ford la mîna a doua vorbesc pentru ele însele. Pentru că tot ce spune e că îngerii știu doar ei dacă există sa nu, și cerul va rămîne albastru, indiferent de răspuns.
Alexandra PANAETE
Adaugă un comentariu