Lucian Dîrdală: România este o democrație deficitară, iar asta se simte și în organizarea alegerilor

Eveniment Niciun comentariu la Lucian Dîrdală: România este o democrație deficitară, iar asta se simte și în organizarea alegerilor 179
Klaus Iohannis

Sîntem la mijlocul dintre cele două tururi electorale și balanța pare, după primele procente, înclinată covîrșitor către actualul prim-ministru, Victor Ponta. Opinia studențească a decis, în acest context, să întrebe doi politologi ieșeni, lect. univ. dr. Lucian Dîrdală și prof. univ. dr. Sorin Bocancea, cum văd campania care s-a desfășurat pînă acum și cum arată un prognostic pentru viitorul președinte al țării. Contrar rezultatelor din primul tur, aceștia susțin că actualul primar al Sibiului, Klaus Iohannis, ar mai avea o șansă. Dar pentru ca aceasta să fie fructificată, mulțimea de nehotărîți ar trebui pusă în mișcare. Și nu de către candidat, care și-a arătat limitele, ci de către societatea civilă care se revoltă acum împotriva PSD-ului și a posibilității de a avea un președinte plagiator.

În aceste două săptămîni dintre tururi pe primul loc au stat socotelile matematice. Că Iohannis va lua voturile de la Macovei și Udrea și că va smulge cîteva de la Tăriceanu, că Ponta le va lua pe cele ale lui Tăriceanu, Diaconescu și Vadim. Cum credeți dumnevoastră că se va împărți electoratul? Funcționează această lege a adunării procentelor? Că dacă l-ar întreba cineva pe Mircea Geoană, n-ar fi de acord, el trebuind să cîștige, cumulat, cu 60% în 2009.

De regulă, această „lege a adu­nării procentelor” nu funcționează decît într-o măsură limitată, iar aplicabilitatea ei este cu atît mai redusă cu cît atmosfera politică pre­electorală este mai confuză. Ne-am putea aștepta ca îndemnurile lan­sate de candidații mai consecvenți să aibă un efect mai puternic decît cele formulate de candidații a că­ror campanie a fost oscilantă. Dacă în campanie l-ai atacat puternic tocmai pe cel căruia acum vrei să-i transferi voturile, n-ar trebui să te surprindă faptul că electoratul nu te urmează (fie se abține, fie îl vo­tea­ză pe celălalt competitor). Apoi, alegătorii pot simți dacă apelul unui candidat ieșit din cursă este sincer, bazat pe convergența între el și cel căruia îi acordă sprijin, sau este doar o mișcare tactică pentru îmbunătățirea propriei imagini, în perspectiva confruntărilor viitoa­re. În mod normal, domnul Ponta ar trebui să obțină un scor foarte bun în rîndul alegătorilor care i-au sus­ți­nut pe domnii Tăriceanu și Meleș­canu, iar domnul Iohannis în rîndul votanților doamnei Macovei.

Mai poate fi recuperată diferența? Cum?

Domnul Ponta este, în mod clar, favorit pentru turul secund. Domnul Iohannis nu poate recupera diferența doar stimulînd participarea la vot a cetățenilor care la primul tur au absentat sau n-au pu­tut vota. Nu este suficientă nici ob­ți­nerea unor cote mari din electo­ra­tul candidaților ieșiți din cursă. Pentru a cîștiga, el trebuie să atace electoratul domnului Ponta: să se adreseze acelor oameni și să le clin­tească judecățile. Să demonstreze că îi va servi mai bine decît o va face domnul Ponta și să-i facă să nu se prezinte în turul secund (transferuri de simpatie de gen Ponta în turul I, Iohannis în turul al II-lea sînt extrem de rare). Desigur, ta­bă­ra d-lui Iohannis trebuie să se asigure și de corectitudinea procesului elec­toral.

Victor Ponta a reușit să transmită un mesaj important: a guvernat în beneficiul categoriilor sărace și vulnerabile, deci merită sprijinul acestora. Klaus Iohannis a reușit să se înfățișeze drept un candidat preo­cu­pat de apărarea statului de drept. Domnul Iohannis trebuie să intre mai mult pe terenul adversarului pentru a recupera.

Cine ar avea în această săptămînă cel mai mult de cîștigat dintr-o dezbatere? Se spune atît că Victor Ponta l-ar domina într-o dezbatere pe Iohannis, cît și că primul dintre aceștia ar avea de pierdut expunîndu-se public în fața unor probleme pe care le-a evitat în trecut, cum ar fi cele legate de justiție.

În mod normal, al doilea clasat ar avea de cîștigat din organizarea unei dezbateri, pentru că ar repre­zen­ta o ocazie de a-și pune adversarul în dificultate. Altfel, este greu de crezut că vreunul dintre candi­dați ar fi cu adevărat devastat dacă ar pierde „la puncte” dezbaterea sau dezbaterile electorale. Impor­tant este să nu piardă prin K.O., așa cum s-a întîmplat în cazul domnului Geoană, în 2009.

Klaus Iohannis a ieșit în cîteva dintre interviuri (chiar și la Digi 24) cu o atitudine agresivă, denumind acuzațiile cu privire la dezlipirea Transilvaniei „cretinisme” și cu atacuri încă voalate dar mult mai puternice asupra lui Victor Ponta. Este aceasta o atitudine bună în condițiile în care în toată campania a fost rezervat și molcom în vorbire?

Probabil că domnul Iohannis sim­te nevoia unei noi abordări, în condițiile în care stilul etalat pînă acum a fost eficient, dar și-a atins limitele. Atît timp cît nu depășesc limitele bunului simț, atacurile la persoană sînt legitime într-o campanie prezidențială. De asemenea, folosirea unor cuvinte dure este ade­sea justificată – este și cazul reac­ției la afirmațiile despre Transilva­nia.

Cît contează în rezultatul final frauda electorală? Poate fi ea anulată printr-o prezență mare la vot sau este doar un mijloc de încurajare a nehotărîților?

Nu cred că se poate vorbi de fra­udă electorală în primul tur; ideal ar fi ca lucrurile să se petreacă bine și la 16 noiembrie. Neregularități și chiar cazuri grave de încălcare a legii s-au petrecut, probabil, dar statul român nu poate și nici nu vrea să le combată în mod convin­gă­tor. În principiu, cu cît prezența este mai ridicată, cu atît efectele ne­regularităților sînt mai reduse. Ro­mâ­nia este o democrație deficitară, iar aceasta se simte și în ceea ce privește organizarea alegerilor.

Apropo de nehotărîți, cît de important credeți că este rolul acestora în stabilirea viitorului președinte? Se spune că Băsescu a cîștigat ultimele alegeri convingîndu-i pe oameni să iasă la vot, și că acum Iohannis nu poate face același lucru.

În 2009, Traian Băsescu a specu­lat foarte bine ostilitatea multor alegători față de întregul „sistem”, față de partide, elite financiare și administrative etc. Nehotărîrea ce­lor pe care i-a atras la vot viza nu votul pentru un candidat sau altul, ci însăși exercitarea dreptului de vot. Acum, Klaus Iohannis se con­frun­tă cu o problemă similară, pe care trebuie să o rezolve în felul lui. To­tuși, importanța acestui segment es­te mai redusă, pentru că alege­ri­le se referă – mult mai mult decît în 2009 – la nivelul de trai.

Putem vorbi despre o campanie, mai ales în turul al II-lea, în care societatea civilă trage candidatul după ea, în cazul lui Iohannis, decît invers, cum a fost în 2004 și în 2009?

În mare măsură, da: domnul Pon­ta deține șefia Guvernului, astfel că în interiorul societății civile există un potențial de protest împotriva puterii, identificată cu PSD și cu liderul său. Însă există riscul ca preocuparea față de me­diul urban și de teme politice cu încăr­că­tură morală să ne abată atenția de la celelalte segmente ale popu­la­ției, de la temerile, frustrările și speranțele lor.

Care credeți că sînt temele abordate cel mai bine de cei doi candidați în această campanie și unde ar fi trebuit să mai insiste în această ultimă săptămînă?

Niciunul dintre cei doi can­di­dați nu a strălucit în această privință. Victor Ponta a reușit să transmită un mesaj important: a guvernat în beneficiul categoriilor sărace și vul­nerabile, deci merită sprijinul aces­tora. Klaus Iohannis a reușit să se înfățișeze drept un candidat preo­cu­pat de apărarea statului de drept. Domnul Iohannis trebuie să intre mai mult pe terenul adversarului pentru a recupera.

Considerați că prin spiritul său antagonic Traian Băsescu a diminuat șansele dreptei la aceste alegeri?

Prezența domnului Băsescu la Cotroceni este principalul atu electoral al PSD.

Autor:

Cătălin Hopulele

Director la Opinia studențească, reporter Ziarul de Iași.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top