Eu am iesit curat ca lacrima din arbitraj

interviu cu Adrian Porumboiu, om de afaceri si finantator al echipei de fotbal FC Vaslui

Pentru Adrian Porumboiu e nostim sa-si aminteasca de trecut, de romantismul fotbalului românesc si de „pasiunea zdrobitoare”, arbitrajul. Figureaza intr-un top de milionari cu o avere considerabila facuta prin afacerile din agricultura si din industria de procesare. Si-a facut vizibil orasul in care locuieste, Vaslui, prin echipa de fotbal pe care o finanteaza si pe care o va duce in Cupa UEFA. In politica n-ar intra insa niciodata pentru ca e „slobod la gura”.<

In arbitraj n-am ce sa imi reprosez

OPINIA: De ce nu ati ales antrenoriatul in fotbal dupa ce ati fost fotbalist?

ADRIAN PORUMBOIU: Chiar primul meu impuls a fost catre aceasta meserie, chiar cred ca mi-ar fi placut, dar intre timp, cit m-a strafulgerat aceasta varianta, a aparut cea mai zdrobitoare pasiune, ca sa spun asa, care ar putea sa fie arbitrajul, asa ca toate celelalte au palit in fata arbitrajului.

Cit cistiga pe atunci Adrian Porumboiu ca fotbalist?

A.P. : Ca fotbalist, ce tin minte e doar ca primele plecau de la 150 de lei, 300, prime mici. Dar, oricum, zic ca bani destul de buni sa poti sa ai o viata destul de scurta, pentru citeva zile. Oricum, parca era mai bine cu bani mai putini, dar cu tinerete cit incape, decit ca acum, cu bani multi, dar ma rog…

O.V.: Pe atunci se faceau blaturi?

A.P.: Nu, cred ca a fost o perioada frumoasa a fotbalului romanesc. De ce s-a avansat catre asta? Era perioada romantica, in care nu cred ca erau inventate mizeriile astea care au fost dupa aceea asa, mai puternic conturate. Cred ca anii ’79-’80 reprezinta inceputul dezradacinarii fotbalului sub forma blaturilor. Blaturile au aparut cind au aparut mizele mari in joc, iar in acea perioada au inceput sa apara mizele mari si mizele mari duc catre aranjamente si catre lucruri necurate.

O.V.: Cum ati facut totusi trecerea spre arbitraj?

A.P.: Foarte simplu. Jucam la Vaslui in Divizia B, m-am accidentat si m-am dus la un meci. Am arbitrat, la al doilea meci am luat o bataie crunta, chiar pe un teren pe care il avem noi acum. Inainte era un teren de zgura, era un meci de judet, am dat un unsprezece metri, si-au venit doi, s-au repezit spre mine, ma rog, bruscat, impins. Eram tentat sa ma las de arbitraj cum am inceput, dupa aceea de ce arbitram, de aia imi placea mai mult. Imi amintesc de primul costum de arbitru pe care mi l-a facut mama soacra, care era croitoreasa. Avea niste mansete albe si am arbitrat un meci in deschidere, Vaslui-Braila, Divizia B. La Braila juca un prieten foarte bun, Primarul ii spuneam, si cum m-a vazut cu costumatia aia, cu minecile albe la tricoul de arbitru, m-a intrebat: „Ce faci, Adriane, scrii memoriile pe camasa?” Era tot o manseta alba, ma rog, frumos. Dupa aceea arbitram, dar voiam sa scap cit mai repede de terenurile si de locurile unde arbitram in judet. Era destul de greu daca mai intra si vaca prin teren, mai intrau si ciinii prin teren, nu mai vorbesc, de Securitate nu se putea vorbi, ca erau toti cu drojdia in cap pe marginea terenului.

O.V.: Cum a fost perioada arbitrajului FIFA?

A.P.: Aici cred ca am avut si sansa, pentru ca dupa doi ani de Divizia C am promovat in Divizia B. Doi ani in Divizia B, si dupa doi ani de Divizia A am devenit arbitru FIFA. Am avut o continuitate de mai bine de zece ani ca arbitru international, paisprezece ani pe prima scena fotbalistica, cu locul doi „all time” ca numar de jocuri in Divizia A, dupa Nicolae Rainea. Am avut o cariera frumoasa si-mi amintesc tot timpul cu placere pentru ca, de fapt, tot ce am avut mai bun in mine am dat arbitrajului. Si cred ca e singurul domeniu in care nimeni nu poate sa spuna ca m-a avut sau ca am facut cel mai mic compromis. Am fost al dracului de bun in sensul corectitudinii. Nimeni, absolut nimeni in lumea asta, nu poate sa spuna ca a aranjat ceva cu mine. Si cind iesi dintr-o meserie dintr-asta cu fruntea sus, pentru ca si arbitrajul este o meserie, e un lucru mare. Acum, facind o comparatie, mi-ar placea sa vad foarte multi judecatori sau procurori, cei care apara dreptatea in sfera asta a justitiei, sa se poata lauda cind ies la pensie ca au fost impecabili, ca au fost curati ca lacrima. Eu pot sa spun ca, fara teama de a gresi si fara a fi luat lipsit de modestie, eu am iesit curat ca lacrima din arbitraj. Asa cum am intrat, asa am iesit. Fara nici cea mai mica indoiala. S-au facut tot felul de speculatii, dar asta o spun, si cind am facut afirmatia ca daca e cineva care spune ca a incercat sa ma corupa cit am fost arbitru ii dau toata averea, si am ce sa-i dau acum. Ramine valabila aceasta oferta. In rest, nu cred ca sint un om perfect, si sigur nu sint un om perfect, am pacatele mele, greselile mele. Dar in arbitraj n-am ce sa imi reprosez. De asta ma si enervez de multe ori cind ii vad pe foarte multi ca fac asociere intre arbitrajele pe care le are Vasluiul sau daca greseste vreun arbitru in favoarea Vasluiului ca ar fi mina lui Porumboiu. Turbez, chiar ramin asa fara cuvinte. Eu n-am facut treaba asta si nici nu accept sa se faca asa ceva pentru FC Vaslui, echipa pe care o finantez.

O.V.: Cum ati ajuns la patronajul echipei FC Vaslui?

A.P.: Asa, dintr-o necesitate. La Vaslui nu era nimic, era un stadion darimat si chiar imi propusesem initial ca atit timp cit va fi actualul primar sa nu finantez, pentru ca e un nenorocit, care a nenorocit orasul in saisprezece ani de zile, l-a facut harcea-parcea, un demagog si un ipocrit, politician de tip Caragiale. Am zis ca nu ma bag. Dupa aceea, am zis ca Vasluiul nu se poate sa nu aiba o echipa de Divizia C. Am facut o echipa de Divizia C, pe urma am zis ca Vasluiul merita o echipa in Divizia B. Si cam asta cred ca era nivelul. Vasluiul trebuia sa aiba o echipa de nivel mediu pentru Divizia B. Dar, daca m-am apucat de o treaba, eu nu am facut niciodata lucrurile pe jumatate, si am facut numai catre performanta, si in afaceri, si in orice domeniu, am zis „dom’le, fac performanta”. Chiar singurii jucatori care au mai ramas din vechea garda cind am inceput aici in urma cu sapte, opt ani de zile, sint Haisan si cu Frunza. Ei isi amintesc si le spuneam ca Vasluiul va juca in Divizia A, se uitau la mine si spuneau „Asta-i nebun, e dus cu capul”. Si-acum, trecind un timp, le spuneam la Vatra Dornei ca noi vom juca in Cupa UEFA, si iar se uitau. Si le-am zis: „Nu va mai uitati la mine, ca asa va uitati si cind eram in Divizia C si va spuneam ca vom juca in Divizia A”. Se leaga ceva frumos aici la Vaslui. Vasluienii nici nu prea au multe motive de satisfactie. E un oras cenusiu, un oras inchis, care e inchis mai mult de prostia guvernantilor si incompetenta lor. Incercam sa cream o oaza de lumina, de altceva prin echipa de fotbal. FC Vaslui e cel mai cunoscut lucru care se produce la Vaslui si creeaza o imagine favorabila orasului. Vrem sa legam treaba asta, sa fie ca un motor si sa vina si celelalte activitati dupa FC Vaslui, sa fie cunoscute si apreciate in Romania si nu numai. E corect sa se bucure oamenii din Vaslui cu toate ca, daca ar fi dupa autoritatile locale, dupa primarul asta alcoolic pe care il avem de saispe ani si cred ca tot el iese, ca astia sint romanii la vot, n-ai ce sa le faci, ar trebui sa joace in judet cu Muntenii cu Zapodenii, cu echipe dintr-astea, nicidecum de Cupa UEFA. Dar, ceea ce doresc oamenii e sa vada echipe invinse ca Steaua, Dinamo, Rapid, sa plece steagul la Vaslui si chiar in Bucuresti, e o placere. Cel mai mare merit al echipei FC Vaslui, daca vorbim de FC Vaslui, este ca nu e ancorata si arondata la nici unul dintre interesele cluburilor mari din Romania. E o echipa suta la suta independenta, suta la suta neinteresata de nici un fel de interventie din partea cuiva si ne dorim sa cistigam, in primul rind, jocurile cu echipele mari din Bucuresti, si dupa aceea cu celelalte echipe. Daca le bati pe cele mari, de la mijlocul clasamentului in jos, devin mult mai facile victoriile.

O.V.: Care sint relatiile dumneavoastra cu ceilalti patroni de cluburi? Va leaga o prietenie de cineva?

A.P.: Nici vorba. Nici n-are cum. Venim din lumi diferite. Ei vin, fara sa fiu iarasi lipsit de modestie, ei vin dintr-un mediu in care vor sa-si faca nume si vor sa fie cunoscuti, vor sa apara la televizoare, vor sa li se vada dantura, vor sa-i vada prietenele, sotiile, amantele. Eu vin dintr-o lume in care am cunoscut treaba asta, mi-am facut un nume in arbitraj, in fotbalul romanesc si international si acum fac cale intoarsa finantind o echipa. Am, de cele mai multe ori, si oprobiul celor din jurul meu pentru ca am indraznit sa fac treaba asta. Chiar n-am nici un prieten. De regula sint foarte circumspect cu prietenii si cind spui „prieten”, deja e un cuvint mult prea greu sa poti sa crezi in el.

N-am motive sa cred ca mi-ar trebui garzi personale

O.V.: Ati terminat Institutul de Stiinte Economice la Universitatea din Iasi. Ce va mai amintiti din studentie?

A.P.: Lucrurile frumoase ramin tot timpul intiparite. Tot ce inseamna ani de tinerete, clipa de tinerete, zi ramine incrustata in memorie, in inima, in suflet, dar pina la urma nu sint nici chiar atit de batrin ca sa privesc cu nostalgie. Eu sint inca un om destul de tinar si ma comport ca atare. Daca ar fi sa fac un arc in timp, probabil cel mai sugestiv ar fi faptul ca era extraordinar in urma cu treizeci si ceva de ani, daca nu mai bine de treizeci de ani, treizeci si cinci, cind chiar aici in hotelul Racova, tirziu in noapte imi mai trebuiau douazeci si cinci de lei sa mai beau o sticla de vin si nu-i aveam, nu mai beam o sticla. Acum a venit timpul sa am vreo doua sute de vagoane de vin, daca nu mai bine si sa nu mai pot sa beau sticla aia de vin. E o explicatie ca nu ti se intimpla ce-ti doresti. Probabil ca nici nu puteam daca aveam vinul asta pe stoc, vreo doua sute de vagoane, va dati seama ca daca-l aveam nu mai ieseam din butoi. Acum e greu ca n-am timp, nu ca n-as putea. N-am timp. Totul pleaca de la modul in care privim viata. Trebuie sa stii ce ai de facut si sa faci ce ai de facut.

O.V.: Cum va imparteati timpul intre economie si fotbal?

A.P.: Eu de cind ma stiu nu mi-a creat nimeni nici un avantaj, mai ales ca am tras de mine si am muncit. Chiar daca eram fotbalist, mai apoi arbitru, eu mi-am vazut de meserie si de cind ma stiu muncesc. Nu mi-a dat nimeni si n-am stat cu mina intinsa. M-am agatat de viata cu duritate, mi-am impus niste reguli si am fost al naibii de ambitios. Ceea ce mi-am propus am realizat cu greu, dar in toate domeniile in care am activat am reusit si mi-a placut sa fiu printre cei mai buni. Toti vrem sa fim cei mai buni, dar eu tot timpul mi-am zis ca trebuie sa fiu printre cei mai buni. Pentru ca am reusit timp de paisprezece ani sa fiu printre primii trei arbitri ai Romaniei inseamna ceva.

N-am spus primul, intotdeauna am fost printre primii trei. In domeniul afacerilor imi place si cred ca reusesc lucruri extraordinare si ceea ce fac sint lucruri vizibile.

Asta imi da si un echilibru, nu m-am schimbat cu nimic, indiferent de ce mi-ar spune si cei apropiati si cei indepartati. Sint acelasi om, stau de vorba cu oamenii, nu sint cu nasul pe sus, sint cit se poate de apropiat cu cei din jurul meu si n-am motive sa cred ca mi-ar trebui garzi personale si bodyguarzi dupa mine. Sint un om normal, duc o viata normala, traiesc normal, ma bucur de fiecare clipa. De multe ori infuleci cu voluptate fiecare placere a vietii, alteori mai vine si un pic de retinere.

O.V.: Ati vrut la un moment dat sa cumparati Politehnica Iasi. De ce au esuat negocierile?

A.P.: Am fost aproape, eu sint foarte atasat de Iasi, indiferent de ura dintre Vaslui si Iasi, care pe mine ma amuza. Iasul este orasul de care sint atasat cel mai mult din Romania, dupa Vaslui, pentru ca stau in Vaslui acum, dar Iasul e un oras superb, care merita mult mai mult decit are acum in domeniul fotbalului. Pentru ca viitorul asta va fi, anticipez un pic, Iasul se va intinde pina la urma spre Vaslui, spre Pascani, va inghiti aceste orase mai mici. La fotbal, pentru mine e trist ca se zbate in zona in care se zbate. N-am facut-o atunci din motive care nu mai au sens. Daca stai sa explici de ce n-ai facut atunci, nu mai are sens. N-am facut-o si cu asta basta. Asta nu inseamna ca dintr-o perspectiva n-ar putea sa se intimple. Dar daca as fi luat Iasul pot sa spun fara nici o problema ca i-as fi spulberat pe toti. Si Iasul se pregatea sa joace in Liga Campionilor. Dati-va seama ca eu sint singur aici la Vaslui. Daca mai aveam si in spate un oras, o primarie, un Consiliu Judetean care sa sprijine, sa faca infrastructura… Sintem noi, Vasluiul pentru Cupa UEFA, daramite Iasul. Cind vad adversitatea suporterilor impotriva Iasului nu vad de unde pleaca. Am patit la Negresti un lucru pe care presa l-a scris, dar foarte putin. Am vazut niste copii de la Iasi care erau macelariti, dadeau cu picioare in ei si m-am repezit sa iau apararea celor doi copii din galeria Iasului. Era un meci amical Vaslui-Iasi la Negresti. M-am dat jos din masina, eram la volan, eram singur, am facut o imprudenta ca m-am dus sa-i scot pe cei doi copii. Le-am zis celor de la Vaslui sa-i lase in pace si din partea cealalta, dinspre Iasi au pornit pietroaie in mine, ca eu ma bagasem sa-i ajut. M-au vijiit vreo doua pietroaie pe la cap, puteau sa ma loveasca, Doamne fereste. Nu inteleg deloc aceasta ura si nu vad de unde pleaca. Iasul a avut un statut care nu se poate compara cu cel al Vasluiului. Atunci trebuie sa fim corecti, sa apreciem ce e de apreciat. Eu n-as vedea si nu pot sa vad niciodata ca Iasul ar fi in Divizia B si Vasluiul in Divizia A. Mi s-ar parea ca ar fi lucrurile strimbe in viata, dar sint foarte multe lucruri strimbe in viata.

O.V.: Este, totusi, la un pas de retrogradare.

A.P.: Nu, nu va retrograda, dar nu dau eu sfaturi despre ce se intimpla acolo. Probabil si echipa trebuie sa fie un pic mai larga, este si acea pecete pe care o pune primarul, dar nu ma bag eu in treburile lor. Acolo trebuie sa fie o problema libera, cine vrea sa cistige capital politic, ori sa ia echipa sa bage bani proprii, sau sa aduca investitori, sa lase o libertate de miscare. Din partea mea, sincer, si din toata inima spun, sufletul si tot ce am eu mai frumos este pentru toata echipa. Si am reactii dintre cele mai neplacute cind vad ca galeriile se urasc, se injura. Chiar m-am suparat pe cei de la Vaslui ca au facut niste belele la meciul cu Iasul anul trecut, dupa asta si cei de la Iasi au fost impotriva mea, cu agricultura, cu asta, dar pe mine nu m-a deranjat. Ii invit pe toti care studiaza la Iasi sa vina sa lucreze in agricultura, ca doar Agronomia e la Iasi. Pina la urma, trebuie sa se duca sa lucreze in domeniul in care se scolarizeaza. Iasul ramine pentru mine o provocare, eu chiar sint hotarit ca daca la viitoarele alegeri va mai candida si va iesi tot betivanul asta care e de vreo saispe ani la Vaslui… sintem unici in lume, avem un betivan care de saispe ani iese primar. Cum dracu’ face, nu stiu. Ori nu sint eu in ritm cu ei, ori ei sint pe alta lume, dar daca il mai aleg, atunci sigur din vara nici nu vreau sa mai aud de fotbal la Vaslui. Nu vedeti cum arata Vasluiul? Ca dupa bombardament. Blocurile cum arata, tot, nimic, nu s-a facut nimic, nu a adus nici un fond, nimic. Sintem in Uniunea Europeana si de fapt parca sintem la Tiraspol.

O.V.: Ati declarat la un moment dat ca 90% din fotbalul romanesc este blat. Cine face cele mai multe blaturi, capitala sau provincia?

A.P.: Nu stiu daca e 90%, dar e un procent mare. Blaturile nu le fac cei mici. Cei mici sint cei slabi, carora le place sa stea capra, desi n-am nici un fel de respect fata de ei. Cei mari provoaca, cei care vor putere fara sa aiba forta reala. Cistiga campionatele, cistiga cum le cistiga, iar dupa aceea se vaita ca vor sa asculte imnurile Champions League. Imnurile alea cind le asculti, trebuie sa fii si cu sufletul curat ca ai jucat toate meciurile pe teren. Or, foarte putine echipe joaca meciurile numai din teren. E mult de spus pe tema asta, dar eu cred ca ar trebui intr-un final sa se curete de zgura asta. Acuma vad ca CFR Cluj a invatat foarte bine lectia echipelor bucurestene, va cistiga campionatul, dar vor avea viata grea. Parerea mea e ca decit sa cistig sub forma asta, sa fac blaturi, sa ajung undeva si dupa aceea sa te faci de ris, mai bine stai in banca ta, te pregatesti. Eu cred ca noi daca vom juca in Cupa UEFA, vom face o figura frumoasa.

O.V.: Anul asta e timpul provinciei pentru titlu?

A.P.: Sa o luam un pic asa, metodic. Dupa meciul ala de pomina, care a fost un meci urit, trist, nici nu vreau sa-mi amintesc de el, Vaslui cu Steaua, declara managerul, marele manager al Stelei, ca va urma hegemonia Stelei, ca va dura ani de zile. Ca arbitrii vor da nu stiu cite penalty-uri, o alta echipa s-a speriat atit de tare si si-a luat toate masurile de siguranta si-au vrut campionatul. Anul urmator, aveau nu stiu cite puncte avans, plecase ca din pusca. Dar plecase ca din pusca nu ca urmare a unui joc pe masura, dar ceilalti anuntasera o hegemonie si au zis „Daca aia se pregatesc, ne inarmam si noi”. Si s-au inarmat, dupa asta si-au dat si o denumire, de mari luptatori, de spartani si de nu stiu ce, si au cistigat detasat campionatul. Cei de la Cluj au patit si ei ce-au patit anul trecut, au fost prinsi din urma intr-un mod, ma rog, asa cum au fost prinsi. Oamenii s-au pregatit, dupa parerea mea, nu numai in directia pur sportiva, ci si in alte directii. Pentru mine un lucru este foarte clar: FC Vaslui n-a fost, nu este si nici nu va fi in vecii vecilor amestecata in vreo combinatie din asta. Joaca ce are de jucat pe teren. N-a avut si nici nu are nevoie de sprijinul arbitrilor, nu va fi niciodata nici un fel de apendice, o unealta, sau o punte de legatura a unui club, oricit de mare ar fi el din capitala. Pleaca numai din dorinta si din caracterul meu, din vigoarea si din dreptatea oamenilor care sint aici. Numai ca nu pot sa-i laud intr-o singura treaba, ca de saispe ani si-au ales acelasi om. Dar, ma rog…

O.V.: Aspirati la o competitie internationala cu FC Vaslui. Cind preconizati ca se va intimpla?

<
A.P.: Din vara. Eu cred ca daca prindem in primele sase echipe vom juca in Cupa UEFA.

E o tara in care toti pirlitii cred ca pot face ce vor

O.V.: Ati dovedit ca in Romania agricultura poate fi rentabila. Spre ce alte domenii de afaceri va extindeti?

A.P.: Agricultura urmeaza sa fie rentabila. Cind agricultura va ajunge la ceea ce va trebui sa fie agricultura si la potentialul economic urias pe care il are Romania, eu cred ca va insemna ceva. Eu imi dezvolt afacerile in domeniul industriei de procesare, fie ca e de lapte, fie ca e de ulei, fie ca e vorba de panificatie. Acum, mai nou, chiar functioneaza o instalatie de biodiesel, care e cea mai mare din Romania si care are rezultate pe masura. Urmeaza sa punem in functiune doua statii de cogenerare a energiei electrice la ferma de vaci de la Tirzii si la Badeana, cea de la Badeana avind in capat o sera pe o suprafata de zece hectare. Aceasta cogenerare a energiei electrice se va obtine din biomasa, biogaz. Energia electrica se va introduce in sistemul national. Sint investitii foarte mari, investitii care vor prinde contur si probabil ca in Romania vom fi printre primii. Sintem pionierii acestor investitii in domeniul obtinerii energiei electrice din alte surse, mai putin conventionale.

O.V.: Cum v-a venit ideea producerii energiei din biomasa?

A.P.: Toate vin la necesitate. Avem materia prima, dejectiile lichide si solide de la fermele de vaci, avem resturile de la fabrica de lapte, avem resturile de la fabrica de ulei, toate amestecate cu porumbul siloz, pentru ca avem suprafete de teren arabile pe care cultivam acest porumb siloz. Pina la urma este o problema de mediu si chiar din punct de vedere economic e o afacere care in urmatorii ani va fi una de actualitate pentru toata lumea, nu numai pentru Romania.

O.V.: Are vreun efect muzica clasica asupra dispozitiei vacilor si asupra productiei lor de lapte?

A.P.: Are, are, are. E o crestere intre un litru jumate, doi litri jumate pe cap de vaca. S-a demonstrat treaba asta chiar practic. Sint instalatii, iar acum marim, facem grajduri de trei sute, inca doua de cinci sute, mai marim capacitatile la aceste ferme zootehnice care au prins contur.

O.V.: Primul milion de euro il aveati din perioada in care erati arbitru?

A.P.: Nici vorba, ar fi fost bine sa am milioane de euro cind arbitram. In business. Cred ca incepind cu ’94, ’95, atunci a fost pornirea, ca sa spun asa. Acum e mai bine conturata, e un grup de firme puternic si prin diversitate si, mai ales, faptul ca totul este integrat.

O.V.: De la ce a pornit conflictul cu Maricica Iovita, omul de afaceri din Vaslui arestat pentru incercarea de a va pune sub acuzare penala?

A.P.: Asta e un subiect care trece. Cine e Maricica Iovita? A vrut si ea sa faca valuri, a gasit un procuror care imi pare rau ca e tocmai din Iasi, pe care nu l-am cunoscut, n-am avut nimic de a face cu el, o retea de nenorociti care au fost prinsi cu grade de general, prin serviciile secrete romane, in armata romana, procurorul general adjunct al Romaniei, nume grele, niste nenorociti, ca nu pot sa spun altfel, care au incercat sa-mi faca dosare penale ca vrea Maricica. Va dati seama, e o tara in care toti pirlitii cred ca pot face ce vor.

O.V.: A oferit totusi o suma foarte mica pentru asta.

A.P.: Nu. Lucrau de vreo doi ani de zile, peste doua sute de mii a dat. DNA-ul a prins numai pentru o luna, aia zece mii. Si a dat numai pentru o luna, ca nu putea sa dea din urma, dar din ce stiu eu, sint peste doua sute de mii de euro pe care le-a primit borfasul ala de procuror. Procuror la Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei. Eu sint un tip si norocos ca a venit cetateanul care a fost implicat direct in treaba asta si mi-a relatat ce se intimpla. Mi-era foarte greu, trebuia sa dovedesc nevinovatia cind ei nu-mi puteau dovedi vinovatia. Lucrurile erau abstracte, nu aveau nici un punct comun cu realitatea. Te purtau pe drumuri, iti stricau imaginea, pentru ca asa se intimpla in Romania. Si ce conflict sa am eu? Ce, ea e de nivelul meu? Eu nu-s suparat pe aceasta Maricica, eu sint suparat pe sistem, un sistem care nu e pentru o tara democrata, este un sistem de tip mafiot, este un sistem de Transnistria, nici de Rusia, ca Rusia a evoluat. Nu Maricica, Maricica nu conteaza, conteaza oamenii importanti care au ramas pe functii. Procurorul general adjunct al Romaniei, procuror la Inalta Curte de Casatie si Justitie, sef de serviciu la SRI, general in armata romana, vai de mine. Si mai zicem de un arbitru care a dat un unsprezece metri ca e corupt sau nu e corupt, ce ne facem cu nenorocitii astia? In lumea asta nimeni nu are voie sa se ia de doua lucruri, de sanatate si de libertate. Acolo au fost amestecati si politicieni, stiu doua nume, doua panarame, cind ii vad ca ginguresc pe la televizor am prima reactie sa sparg televizorul.

Nevasta unui politician implicat e prietena cu Maricica, o mizerie de nedescris. Un proces care cred va mai dura zece, cinspe ani de aici. Nu ca nu avea voie sa se intimple, dar ce repetabilitate are el in Romania. Si il au oameni care nu au avut sansa. Nu e ea de vina. Ea e Maricica. Maricici de astea sint in toata lumea si in toata tara, e plin de Maricici. Eu vorbesc de astia care au functii. Si vad ca pina la urma ii salveaza Curtea Constitutionala, nu stiu ce. Cine sint ei pe lumea asta sa aiba asemenea putere sa creada in treaba asta? Cred ca nu e nimeni in Romania controlat cum am fost eu controlat. Cred ca detin recordul absolut de controale. M-au intarit, n-au gasit nimic si nu vor gasi niciodata nimic, sint recordman la capitolul controale.

O.V.: Aveti sustinere in presa din Vaslui?

A.P.: Am o relatie buna cu toti, ne cunoastem, imi stiu si pacatele, le stiu si eu pacatele, traim intr-o stare de amicitie fara nici un fel de treaba. Chiar ziarul Maricicai (n.r. „Monitorul de Vaslui”) am vazut ca a inceput sa scrie, dar n-au ce sa scrie. Eu n-am greseli de tipar, greselile pe care le-am facut si le fac sint greseli de mina. Nu-s un om perfect, dar imi vad de treaba mea, ii respect. Ei stiu ca sint slobod la gura, ii respect pe cei care ma respecta.

O.V.: Stati in spatele ziarului „Adevarul de Vaslui”, asa cum a scris „Monitorul de Vaslui”?

A.P.: E o prostie. Eu nu sint omul sa stau in spate. Daca am ceva de spus, spun. Am auzit si eu aceasta varianta, cum ca as fi in spatele „Adevarului de Vaslui”. Nici vorba de treaba asta. Sa stau in spate, le sint prea greu pentru citi sint ei acolo: doi, trei. In fata, am strica poza, nu incapem, e o prostie. Intr-adevar, ei au scris la un moment dat si niste lucruri care chiar exprimau si punctul meu de vedere.

Daca aveam vreo treaba, cumparam ziarul si era ziarul meu si nu avea nimeni de spus nimic. Dar au scris si scriu lucruri adevarate despre primar, de exemplu, si aceeasi parere pe care o au ei o am si eu, si o au foarte multi vasluieni, dar n-au curajul sa o spuna. Eu cind am ceva de spus despre primar, o spun eu, nu trebuie sa o spun prin „Adevarul”. E o varianta care circula prin Vaslui, eu dezmint in continuare ca n-am nici un fel de amestec, nu sint actionar, nu le dau bani. Aaa, cit sint relatii de reclama care se fac atit pe posturile locale de radio, televiziune si in presa, nu-i nimic in plus fata de celelalte.

Ionela SAVESCU

Am fost un cal liber si nu ma vad eu calarit de nimeni

O.V.: Sinteti numit „baron de Vaslui”. Va tenteaza un mandat la Primaria Vaslui?

A.P.: Nici vorba, nici vorba. Daca e vorba de baron autentic, pe mine nu ma deranjeaza. Daca e vorba de baron dintr-asta pirlit, care traieste de la punga statului, n-am nici un punct comun cu ei. Eu am firmele mele.

Am platit pina acuma, faceam o socoteala in ultimele zile, peste cincizeci si opt de milioane de euro am dat numai la bugetul statului, deci n-am cum sa fiu un baron din ala care sta capusa ca politicienii astia. Baronii astia cu ghilimele vin de la Consiliul local, de la Primarie, puturosii astia sint. Baron, in sensul bun al cuvintului are ceva. Te innobileaza sa-ti spuna cineva „baron”. Dar, daca folosim sub forma asta peiorativa la ce se intimpla acum cu asa- zisii baroni, acestia sint niste nenorociti care nu fac altceva decit sa stea si sa suga de la banul public. Ceea ce nu are nici un punct comun cu Porumboiu. Porumboiu are afacerile lui, da de lucru la oameni, traiesc citeva mii bune de oameni de pe urma muncii mele si cu asta basta.

Platesc datorii la stat, repet, e un termen care in sensul bun al cuvintului nu ma deranjeaza. Daca e cu trimitere in partea cealalta, n-am nici o legatura cu treaba asta. Au fost citiva jurnalisti, prietenii mei… Ce era sa fac? Sa las nelucrate paminturile pe care le-am luat sau sa las inchise fabricile care nu functionau, sa las Mopan Suceava, unde erau o mie si ceva de oameni trimisi acasa, mai lucrau cu o suta douazeci de oameni, cu datorii de peste o suta treizeci de miliarde la bugetul statului, sa las o fabrica de lapte in paragina, sa las Uleromul care era inchisa si era in faliment, si cum arata acum, si ce instalatii, si ce se intimpla si ce se produce acolo si la ce nivel lucram. In primul rind, baronii astia nu muncesc. Eu muncesc 12 – 14 ore pe zi.

O.V.: Care e motivul refuzului dumneavoastra de a intra in politica?

A.P.: Foarte simplu. Imi place sa fac performanta si tot timpul am fost un cal liber, si nu ma vad eu calarit de nimeni. In politica trebuie sa te duci sa stai la sedinte, sa ridici mina, sa vorbesti cind esti intrebat, te scoala in picioare, te pune jos, te mai pune si pe coji de nuca. Eu am fost tot timpul un om liber si cred ca n-as fi bun de politician, ca eu spun lucrurilor pe nume si ce sa fac eu cu politica? Ma duc acolo unde stiu ca pot sa fiu performant, in politica n-as fi bun si nici nu ma intereseaza, si n-am nici un fel de trimitere. Spuneati de Primarie, nu ma duc la nici un vot. Daca as sti ca ar mai candida nenorocitul asta care e acum la Primarie, cred ca am sa-mi suflec minecile, n-am timp sa si candidez sa salvez Vasluiul sa nu mai apara molima asta care e de saisprezece ani la Vaslui. Chiar aveam o discutie despre ce se intimpla la Vaslui, ca va fi un oras uitat intr-o fundatura de lume. N-am ce cauta in politica. Nu ma vad si nici nu fac treaba asta sa tin echipa de fotbal, sa ma duc acum sa cer voturile la oameni, sa ma aleaga ca primar.

O.V.: Simpatizati totusi ideile vreunui partid politic?

A.P.: Nu de acum, nu de dupa Revolutie, de foarte mult timp, pot sa spun ca sint nascut cu o anumita doctrina economica. Doctrina economica de care pur si simplu sint convins este una singura, dar asta nu inseamna ca sint de acord si cu cei care spun ca sprijina aceasta doctrina economica. E greu.

Unii spun ca sint de stinga, dar o iau la dreapta, intra cu oistea-n gard, altii ca sint de dreapta si-o iau la stinga, e o nebunie in treaba asta, nu stie nimeni care, ce si cum, dar nu e problema mea. Asta nu inseamna ca nu am politicieni pe care sa-i respect. Am relatii bune cu oameni la care mai putin ma intereseaza ce spun ei ca sint si ce-si pun ei pe piept, ca sint PSD-isti, liberali, democrati, rromi, UDMR-isti. Problema este ca omul sa fie de calitate. In rest, astea sint jocuri de imagine pe care si le fac. Pe mine omul ma intereseaza daca este valoros.