Vindecă-ţi lepra cu ficat de unicorn!

Lumea pe jar Niciun comentariu despre Vindecă-ţi lepra cu ficat de unicorn! 44
Vindecă-ţi lepra cu ficat de unicorn!

Unicornul, cunoscut și ca inorog sau licorn, a ajuns, de-a lungul timpului, subiectul a numeroase legende. În jurul său roiesc scrieri din care reiese faptul că acesta trecea drept o creatură reală și nicidecum mitologică. În folclorul tuturor popoarelor există trimiteri spre acesta, fiind întîlnit sub următoarele denumiri: Ekasringa, Kirtnasari, Cartazon, Kirin, Wahid și Karn, Abou Quarn, Kartkdann. Mare parte dintre denumirile sale au aceeași rădăcină – „krn”, șirul consonantic fiind legat de ApollonKarneiros, zeul luminii, și de Kronos, zeul timpului. În continuare însă, vechiul dicționar Webster definește unicornul ca „un animal mitic în general descris ca avînd corpul și capul unui cal, picioarele din spate ale unui cerb, coada unui leu, cu un corn în mijlocul frunții”.

Se știe că, după ce a creat lumea, Dumnezeu i-a cerut lui Adam să nu­mească tot ceea ce vede în jurul său. Prima vietate care s-ar fi ales cu un nu­me a fost un unicorn – unicornul Edenului – cel care ar fi primit și supremația în rîndul animalelor. Mai apoi, cînd Adam și Eva au fost iz­goniți din Rai, unicornul a co­bo­rît pe Pămînt, unde a trecut drept i­ma­gine-simbol a castității.

Psalmi cu inorogi

Referințe la acest animal se gă­sesc și în Cartea Cărților, deși a­cest lucru e mai degrabă pus pe seama unei confuzii sau erori de traducere. În „Versiunea regelui Iacob”, Bi­blia cunoscută și sub denumirea de „Ver­siunea autorizată” și care a fost pu­blicată în anul 1611, există nouă mențiuni, în cinci cărți diferite, des­pre acesta. Îl pomenesc Moise, I­saac, Balaam, David, dar și Dumnezeu. Așa se face că, în Psalmul 91:10, găsim următorul verset, în care cel care se roagă, orantul, își spune crezul – „Şi se va înălţa puterea mea ca a inorogului şi bătrîneţile mele unse din belşug”. De menționat că i­norogul este cunoscut ca fiind ver­siunea slavonă a unicornului.

Poate că traducătorii Sep­tua­gin­tei (n.r. cea mai veche versiune greacă a „Vechiului Testament”) citiseră și ei relatările despre fiinţele extraordinare pe care le-a observat Cte­si­as din Cnidus, medicul grec al re­ge­lui persan Artaxerxes 2 Mnemon, se gîndesc specialiștii în traducerile sfinte. Altfel ar fi trecut la traducerea termenului ebraic „re’em” din i­no­rog, în „taur”, „bivol” sau „ga­ze­lă”, cum se găsesc acum în Cartea Sfîn­tă. Ctesias, sau prima persoană ca­re a scris vreodată despre unicorni, include în scrierile sale o des­crie­re a creaturii. „Există în India nişte mă­gari sălbatici care sînt la fel de mari ca şi caii, unii chiar şi mai mari. Corpul lor este alb, capul este roşu închis, iar ochii albaştri. Ei au un corn în frunte cam de lungimea unui pi­cior şi jumătate. Baza acestui corn este lată de două palme deasupra sprîncenelor şi de un alb pur, iar partea de sus este ascuţită, de un purpuriu intens; partea din mijloc este neagră”. De asemenea, el mai adăuga că unicul mod prin care pot fi prinși este cînd își duc puii la pășune; atunci trebuie încercuiţi de oameni şi cai. Nu se vor în­de­păr­ta de puii lor și vor lupta cu cornul, cu dinţii şi cu copitele. Ei vor pu­tea fi doborîţi de săgeţi şi suliţe, dar în niciun caz nu vor putea fi prinşi de vii. Și, deși însemnările datează din secolul al IV-lea î.Hr., trebuie ținut cont de faptul că populația e­ducată a Greciei din acea perioadă nu considera India drept un tărîm mitic, chiar dacă nu știa prea mul­te lucruri despre această regiune.

Tămăduiri medievale

Hildegard von Bingen, o că­lu­gă­­riță din Evul Mediu, re­pre­zen­tan­tă importantă a misticismului ger­man, a vorbit în acea vreme des­pre puterea de tă­mă­du­ire a unicornului. Con­form spuselor ei, care au fost cre­zute pînă în secolul al XVIII-lea, forța vindecătoare a animalului vi­ne ca urmare a faptului că, o dată pe an, acesta se întoarce să bea apă și să mănînce din grădina paradisului. O pe­rioadă îndelungată de timp s-a crezut că ficatul de inorog vindecă lepra, că pantofii din piele de unicorn mențineau picioarele să­nă­toase sau că pudra făcută din cornul u­ni­cornului vindecă febra sau turba­rea.

O serie de „tips&tricks” te ajutau să faci diferența dintre un corn real de unicorn și unul fals. Ele su­nau cam așa – hrănește porumbeii cu arsenic și apoi cu un vîrf din pra­ful de unicorn; dacă porumbeii su­praviețuiesc, atunci cornul e real. De asemenea, puteai să desenezi un inel cu ajutorul cornului pe podea, iar dacă un păianjen nu reușea să treacă de inel, cornul era adevărat. O metodă mai simplă ar fi fost să bagi cornul într-o apă rece; dacă apa începea să facă bule și ră­mî­nea, în continuare, rece, atunci provenea de la un unicorn.

Unul dintre cele mai cu­noscute exemple de li­corni, în arta me­die­va­lă, este reprezentat de ta­pi­seriile de la Verteuil (n.r. sat din Franţa), des-pre care se spune că au fost țe­sute în jurul anilor 1500. Acestea vin sub forma unei serii de şapte panouri care în­chipuie o mî­nă de vînători ocupați cu capturarea și uciderea u­nui li­corn și care, într-un final, învie. El apare a­şezat într-un mic ţarc ca­re reprezintă raiul, ta­pi­seriile respective fiind fă­cute într-o vreme în ca­re creş­tinii credeau că licornul îl re­­prezintă pe Iisus Hristos.

Licornul modern

Oamenii sînt încă entuziaști la i­deea lui Ctesius din urmă cu 2.300 de ani, motiv pentru care îi con­ti­nuă, într-un anume fel, jocul. Ob­sesia, fascinația sau încăpățînarea de-a ști dacă magica cre­a­tu­ră a fost cîndva reală a îm­pins diverse personaje spre anumite experimente, care ar pu­tea trece drept bizare. Prin anii ʼ30, un anume doctor W. Franklin Dove de la University of Mai­ne a ajuns să facă mo­di­fi­cări la nivelul cornițelor unui vițel, re­u­șind să creeze un mascul bovin cu un singur corn în frunte – un „unicorn” care a iscat nu­meroase controverse. Jumătate de secol mai tîrziu, circul Ringling Bros dădea spectacole în care apărea Lancelot, o capră albă devenită, subit, unicorn. Ulterior s-a aflat că și ea a suferit a­ce­­lași gen de modificări ca vițelul lui Dove. Interpretarea medievală a animalului, care îl asociază cu virgi­ni­tatea feminină, rămîne în picioare chiar și după anii 2000. Inorogi cu steluțe care țîșnesc din curcubeie umplu vitrinele magazinelor pentru fetițe, iar romanele fantasy des­pre femeia tînără și puternică fac din inorog un protagonist fascinant. Pe Internet, dacă nu se referă la pu­terea inocenței, e un emoji isteric ca­re face haz de ea. Iar pentru hazul erorilor de traducere din Biblie, cîrcotașii pot vizita inorogul modern la Unicorn Museum, un loc de protest-manifest la adresa in­ter­pre­tărilor mot-à-mot din Biblie.

Dincolo de contradicții și i­po­teze, unicornul rămîne creatura ma­gică care a trecut de marginile fi­e­cărui continent și care, făcînd ocol prin basme și mituri, a ajuns să se piardă în traduceri. De dispărut, nu a dispărut, încă poate tocmai din nevoia omului de real magic. Iar pen­­tru acest lucru, se recomandă citirea poveștii lui Lewis Caroll, „A­lice în Țara Oglinzilor”, pecetluită cu o promisiune –„«Well, now that we have seen each other», said the Unicorn, «if you believe in me, Iʼll believe in you»”.

Articole similare:

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top