Ocolul farfuriilor din jurul lumii

Cui i se face poftă atunci cînd aude de o tocăniță de cactus, de greieri în ciocolată, milkshake de rîme sau pane de lacuste? Parcă nu sună tocmai apetisant, dar să știți că în unele țări  acestea sînt considerate delicatese, iar copiii nu strîmbă din nas atunci cînd, în loc de piure de cartofi, părinții pisează în castron cîțiva viermi ori gîndaci. Și dacă ai impresia că o ușoară salmonela de la cofetăria din colț ori o toxi-infecție alimentară de la mititeii din piață sînt cele mai periculoase lucruri care ți se pot întîmpla, în China sau Japonia prînzul te poate ucide în doar cîteva minute.

Preparat în șapte luni

Nu poți spune că ai cunoscut cu adevărat o țară pînă ce nu îi încerci bu­ca­tele. Doar că unele specialități cu­li­na­re sînt mai greu de suportat de ochii și stomacul europenilor. Cu toate aces­tea, ei nu trebuie să părăsească con­ti­nen­tul pentru a gusta mîncăruri neo­biș­nuite. Locuitorii din Groenlanda, un teritoriu insular care aparține de Re­ga­tul Danemarcei, obișnuiesc să mănîn­ce kiviak, o delicatesă specifică acestei zo­ne. Kiviak sînt pinguni puși la fermentat în burta unei foci. Secretul acestui preparat este să prinzi o focă cît mai mare ca volum și apoi să o golești în in­terior pînă nu mai rămîne decît pie­lea și grăsimea. Apoi, în interior, se pun pin­guini de talie mică, cu tot cu blană, cioc și ghiare, peste care se toarnă gră­si­me de focă. Bu­cătarul trebuie să aibă grijă să scoată tot aerul din interiorul fo­cii și să-l lase la fermentat timp de șapte luni. Abia apoi pinguinii se scot, se curață de blană, după care se mă­nîncă.

La 1.400 de kilometri mai spre vest de Danemarca, în Anglia, du­pă ce la prînz am mîncat kiviak, ne putem desfăta cu un ceai și puțină budincă neagră. Chiar dacă sună a desert, budinca neagră este de fapt un salam special umplut cu sînge lăsat la închegat. Cunoscut și sub denumirea de salam cu sînge, a fost certificat pentru prima dată în 1868, aparent, influențat de Blut­wurst-ul german. Principalul in­gre­dient este sîngele de porc sau vită, iar umplutura tipică include carne, grăsime, cartof dulce, ceapă, cas­ta­ne și fulgi de ovăz.

Dacă totuși vrei să guști și un desert o oprire scurtă în Suedia sau Finlanda te-ar putea mulțumi. Sue­de­zii și finlandezii sînt renumiți pen­tru clătitele lor cu sînge. Acestea au în plus față de clătitele obișnuite, sîngele de porc sau de vită care se amestecă împreună cu laptele, du­pă care se respectă rețeta clasică a clătitelor.

Bun pentru femei dacă-l mănîncă bărbații

După încă un zbor scurt cu avi­o­nul poți ajunge la timp pentru cină în Spania. Și dacă vrei să arăți dom­nițelor că ai calități de „macho”, tre­buie să participi la lupta pîna la moar­te cu un taur. Totuși, dacă nu îți plac scenele sîngeroase, te poți aventura doar în experiențele culi­na­re, și savura testicule de taur. As­­ta tot pentru beneficiul doam­ne­lor întrucît se spune că acestea ar avea calități cu mult mai bune de­cît ale Viagrei.

Acum, cu stomacul plin, înai­nte de a se întoarce în cameră la par­te­ne­rele lor, bărbații pot face o oprire prin cramă la o degustare de vinuri, de preferat unele dulci de pe dea­lu­rile Italiei. Și pentru ca aromele să nu se amestece între ele, este musai să servești un platou de brînzeturi de pe aceleași meleaguri. Totuși, cei cu un stomac sensibil ar trebui să evite brînza putrezită sau Casu Marzu cum este denumită în dia­lec­tele sardiniene. Această specia­li­ta­te culinară conține, pe lîngă lap­te­le și branza de oaie, larvele vii ce se îmbibă cu grăsime din brînză. Se spune că acestea ar îmbunătăți cu mult gustul acesteia.

Ouă de un secol avem!

Pentru mîncăruri cu adevărat exo­tice însă, un gurmand desă­vîr­șit trebuie să părăsească Europa. China este renumită pentru specia­li­tățile sale mai puțin obișnuite. Creierul de maimuță, prezent în mai multe culturi de pe Glob, este unul dintre preparatele specifice a­cestei țări. Se presupune că, în unele bucătării chinezești impe­ria­le, creierul de maimuță a jucat ro­lul de ingredient principal în unele rețete gastronomice.

Fostul valet al Prințesei Diana, Paul Burrell, sus­ți­ne că ar fi fost servit, pe frunze de banană, cu creier de maimuță și nucă de cocos, pe durata unei vi­zi­te în China. Și dacă tot ești în vizită în China nu poți să nu treci prin piețele în care micii întreprinzători își pun pe tarabe marfa. Aici, printre legume sau carne, ai putea avea ocazia să găsești „Ouă de o sută de ani”. În realitate, acestea au doar cîteva luni, timp în care sînt marinate într-un amestec de sare, cal­car, coji de orez, cenușă și argilă. A­cestea se servesc apoi direct din coajă și au aspectul unor scoici rîncede.

Tot în Asia, în Coreea de Sud, una dintre cele mai populare gus­tări este beandegi. Principalul in­gre­dient sînt pupele prăjite din viermi de mătase. Acestea sînt mai întîi fierte și asezonate, fiind servite și pe străzi. Așa că un turist ar trebui să fie atent atunci cînd comandă alune prăjite și be­re. Pentru că sînt ușor de obținut, viermii de mătase au fost propuși spre cultivare de către astronauți drept aliment în spațiu pentru misiunile de lungă durată.

Virilitate la proțap

Dacă totuși viermii de mătase nu ar fi fost cu adevărat o provocare pentru un turist, acesta poate încerca caracatiță vie asezonată cu un pic de ulei de susan. Acest pre­pa­rat este unul foarte periculos pen­tru că mîncarea te poate omorî prin sufocare, întrucît tentaculele cara­ca­tiței ți se pot lipi cerul gurii sau de gît. Anual se raportează zeci de morți din acest motiv.

Și dacă în plimbările tale prin China dai de restaurantul Guo-li-zhuang, aici poți servi penisuri de toate mărimile, garnisite cu tes­ti­cu­le fierte, fripte sau prăjite. Penisul de iak de exemplu este o delicatesă scumpă și se prepară atent. Se în­de­părtează pielea, se taie pe lun­gi­me, în fîșii lungi de 5 cm și se pune la fiert, rezultînd un fel de tăieței spi­ralați fini. Un alt preparat consi­de­rat o delicatesă este penisul de bivol cu trei sosuri, lămîie, chilli și pastă de susan. Printre altele, în meniu se mai servesc preparate cu penis de țap, vîrf de penis de taur, penis de cîine decorat cu o cireașă glasată în vîrf sau perineu de taur prăjit la foc mic în sos de miere și soia.

După un prînz la restaurantul Guo-li-zhuang, o gustare în Thai­lan­da este o joacă de copil. Cîțiva gîndacii proaspăt prăjiți ce se ser­vesc pe frunze proaspete pentru a scoate în evidență culoarea și textura preparatului, ar putea merge bine împreună cu o bere rece.

Jungla din supermarket

Mergînd mai departe spre est ajungem în Japonia. Gheișe, flori de cireș, sushi și peștele balon Fu­gu, cel mai toxic din lume. Acesta trebuie atent curățat, iar anual mor peste 300 de oameni gustînd din acest preparat. Există puțini bucătari care stăpînesc prepararea unui peș­te Fugu, iar comercializarea lui în restaurante este strict supervizată de lege. Unii bucătari sînt atît de ex­perimentați încît îți pot oferi ex­pe­riența extremă, lăsînd o urmă de toxină, însă doar atît cît să îți amor­țeas­că buzele.

Din Asia, după un lung drum peste Ocean, ajungem în America de Sud. Aici, în junglele din Co­lum­bia și Ecuador, poți găsi printre frun­ze, suficiente mușuroaie de fur­nici pentru o gustare bună. Lo­cal­ni­cii savurează insectele direct de pe trunchiul copacilor, iar „tehnic” este aceeași ca la mîncatul semin­țe­lor de floarea soarelui. Secretul es­te însă să le mesteci înainte să te în­țe­pe.

Din acest loc ne putem întoarce la civilizație, în Statele Unite ale Americii, însă nu scăpăm nici aici de preparatele exotice la care ai ac­ces doar după un drum în super­mar­ket. Pe lîngă conservele cu fa­so­le sau cu şuncă presată, poți găsi unele cu pui de aligator cu caju, ta­tu deshidratat sau pastă iute de gîndaci, scorpioni în suc propriu, ori tot felul de preparate din diferite culturi ale lumii.

Totuși nici unul din­tre aceste produse nu au de­pă­șit în vînzări lap­tele condensat de iapă, viermii de bambus în oţet ori ouăle de termite în saramură, prin­tre cele mai pre­fe­rate ciudățenii culinare. Iar unii americanii sînt dispuși să cheltu­ias­că sume foarte mari pentru aceste produse. Cele mai scumpe conser­ve sînt cele de scorpion şi aligator în suc propriu sau cele de pate de ren, produse ce depăşesc 300 do­lari bucata. Însă experiențele sînt mai valoroase decît banii, așa că, dacă nici unul dintre aceste pro­du­se nu v-a determinat să călătoriți, găsiți aproape în orice țară de pe Glob măcar un fast-food. Aveți însă grijă ca asta să nu fie la propriu.

Curiozități culinare

• Peste 10.000 de pisici sînt tăiate zilnic în diferite părți ale Chinei
• În secolul al XX-lea în Germania era comun consumul de carne de cîine
• Carnea de cal se consumă des în Italia, cu o medie de 900 de grame pe an pe cap de locuitor, în Belgia, Franța, Spania și Elveția se găsește la orice supermarket, iar în Germania se consumă foarte rar, cu o medie de 50 de grame pe cap de locuitor pe an.
• Există documente care atestă că între anii 1250 și 1276 existau în China restaurante specializate în prepararea cărnii de om