Moartea decernează premii

Darwin Awards este un premiu virtual care se oferă oamenilor ce au decedat în cele mai ciudate circumstanțe sau și-au pierdut anumite organe vitale pentru reproducere. Poveștile deceselor absurde au început să circule pe Internet din 1985. Cele mai amuzante astfel de cazuri au fost pasate prin e-mail de la un utilizator la altul pînă cînd Wendy Northcutt, o cercetătoare americană în domeniul neurobiologiei, a hotărît să le centralizeze. Din 1994 acestea apar pe pagina de Internet www.darwinawards.com, iar topurile cuprind an de an cazuri din ce în ce mai ciudate.

Învăț să zbor

„Ca om de ştiinţă, mi-am dat sea­ma că oamenii au în faţă o lungă pe­rioadă de evoluţie. Chiar vrem să-i avem în jur pe cei care nu opresc la lumina roşie a semaforului? Genul acesta de oameni se aleg cu ceea ce merită”, a explicat Wendy North­cutt ideea din spatele Premiilor Dar­win, numite astfel în cinstea omu­lui de ştiinţă britanic Charles Dar­win (1809-1882), creatorul teoriei evo­luţiei speciilor. Astfel, an de an sînt premiate cele mai improbabile şi hazlii cazuri în care oameni din toată lumea se omoară din prostie.

Una dintre condițiile de bază pentru a primi un premiu este ca persoanele care suferă accidentele nefericite să nu aibă urmași direcți. Conform versiunii oficiale, Darwin Awards poate fi acordat și celor care au rămas în viață, cu condiția ca aceștia să nu mai poată avea urmași din cauza unei întîmplări, unde vinovați sînt chiar ei însuși. Cu toate acestea există și o excep­ție, și anume cazul unui pensionar din Los Angeles. În 1982 Larry Wolters a hotărît sa-și îndepli­neas­că dorința mult rîvnită, să zboare, inventînd propria modalitate de a călători prin aer. Wolters a legat de un fotoliu 45 de baloane meteo­rologice umplute cu heliu, fiecare din acestea avînd un diametru de un metru. El s-a așezat mai apoi confortabil în acel scaun, și-a luat la „drum” niște tartine, bere și un pistol. Acesta a planificat să atingă 30 de metri înălțime, dar, din pă­cate, scaunul a zburat ca o rachetă la 5 kilometri distanță. Wol­ters a cutreierat mulți nori pînă cînd radarul aeroportului din Los Angeles l-a detectat. În ce­le din urmă, călătorul a reușit să împuște cîteva baloane și să se coboare la pămînt, dar frînghiile de care erau agățate baloanele cu heliu au atins cablurile electrice, ce a cauzat un scurt circuit și a lăsat fară lumină un cartier întreg. Ime­diat după ce pensionarul a ajuns la pămînt, acesta a fost pus în cătușe. La întrebarea polițiștilor de ce a fă­cut asta, el a răspuns că „nu poți mereu să stai cu mîinele în sîn”.

În 2013, cîștigătorul absolut al pre­miilor a fost James Elliot, care, ur­mărind un jaf petrecut în Long Beach din California, SUA, a încercat să someze autorii cu un foc de avertisment, dar arma nu s-a de­clan­șat. Foarte contrariat, James Elliot a în­tors arma spre sine, pentru ca, pri­vind pe țeavă, să constate o even­tua­lă defecțiune în interior. Întrucît arma a tras, premiul a fost acor­dat post mortem.

De la A la Z

Întrebată de ce premiile Dar­win sînt atît de populare în rîndul publicului, psihoterapeutul Anda Pă­cu­rar a încercat să explice motivele, legîndu-se de importanța ideii de moarte în societate. „Subiectul mor­ţii este în general tabu sau, în orice caz, terifiant, aşa că o abordare co­mi­că, o punere în scenă, îi face pe oameni să aibă curajul să privească. În general, oa­me­nii nu au probleme să vadă moartea în filme şi astfel mulţi chiar sînt atraşi de pelicule sau seriale de groază. E ca şi cum încearcă să integreze această parte a vieţii într-un mod impersonal, care pare că nu-i atinge.”

Istoria Premiilor Darwin înce­pe în 1994, cînd un zoolog din Egi­pt a refuzat să plătească băutura co­man­dată la un bar și a sărit într-un rîu pe geamul de la baie. Din pă­ca­te pentru acesta, rîul era plin de cro­codili și a ajuns în stomacul unuia dintre aceștia. Doi ani mai tîrziu, un avocat pe nume Garry Hoy a că­zut de la etajul 24 al unui bloc în timp ce le prezenta studenților de la Drept duritatea geamurilor din­tr-un zgîrie-nori. Atunci cînd s-a lă­sat pe unul dintre ele cu umă­rul, geamurile s-au dovedit a nu fi atît de trainice precum își imagina avoca­tul.

În 2013, cîștigătorul absolut al pre­miilor a fost James Elliot, care, ur­mărind un jaf petrecut în Long Beach din California, SUA, a încercat să someze autorii cu un foc de avertisment, dar arma nu s-a de­clan­șat. Foarte contrariat, James Elliot a în­tors arma spre sine, pentru ca, pri­vind pe țeavă, să constate o even­tua­lă defecțiune în interior. Întrucît arma a tras, premiul a fost acor­dat post mortem.

Nici România nu a dus lipsă de oameni care şi-au luat viaţa acciden­tal în moduri absurde, iar cîţiva din­tre ei au ajuns să fie menţionaţi pe site-ul premiilor Darwin. De exemplu, în 2002, un ieşean a fost ucis de curiozitate după ce şi-a aşezat ca­pul pe linia de cale ferată pentru a auzi cum se apropia un tren. Băr­ba­tul nu s-a documentat însă cum trebuie, astfel că a fost lovit din plin de un tren care circula din direc­­ţia opusă celei în care privea.

Moartea transpusă în cărți și filme

Premiile Darwin s-au bucurat de mare succes încă de la început, iar Wendy Northcutt, în pre­zent în vîrstă de 48 de ani, le-a transpus ulterior sub for­ma unor volume. De ase­me­nea, ine­di­tele distincţii au devenit subiect de film în 2006, cînd regizorul și scenaristul Finn Taylor a ecranizat cele mai interesante cazuri din is­to­ria premiului. Filmul „The Darwin Awards” prezintă istoria unui de­tec­tiv criminalist, Fiennes, și a unui investigator din domeniul asigurarilor, Ry­der, care încearcă îm­pre­ună să des­copere un potențial cîștigător al premiului.

Pe primul loc al celor mai ab­sur­de morţi luate în evidenţă de cei de la Darwin se situează moar­tea cu telefonul în mînă. Un american din Newton, North Carolina, a aflat că precauția dusă la extrem poate fi dăunătoare în 1992, cînd a apelat la măsuri drastice pentru a nu fi călcat de hoţi.
Ken Charles Bar­ger, în vîrstă de 47 de ani, şi-a zburat creierii din greşeală într-o noap­te, după ce a fost trezit de soneria telefonului aflat pe noptieră. În loc să apuce receptorul, a luat în mînă un pistol Smith & Wesson, care s-a declanşat cînd l-a dus la ureche.

Totodată, printre cazurile me­mo­rabile se numără și o ceartă con­ju­ga­lă petrecută în 1998 în cartierul muncitoresc Boedo din Benos Ai­res, care a degenerat într-o bătaie, iar un bărbat în vîrstă de 25 de ani şi-a aruncat consoarta de la etajul opt. Spre stupefacția argentinianului, femeia s-a agățat în niște ca­blu­ri de înaltă tensiune, aşa că a sărit după ea. Fie că a încercat să o sal­veze sau să își ducă treaba pînă la capăt a ratat în cădere cablurile de tensiune şi s-a zdrobit, izbindu-se de caldarîm.

Deși încă nu există secțiuni pe țară, dacă vor fi introduse vreo­da­tă, am putea propune, din oficiu, România pentru un loc în primele cinci.