Mărturiile ignorate ale istoriei Iașului

În desaga de moșteniri a Iașului, cele mai prețuite monumente sînt cele lăsate în urmă de marile familii boierești ale Moldovei. Palatele și vilele luxuriante au rezistat probei timpului, multe din ele împotrivindu-se uitării chiar și astăzi. Adevărate bijuterii arhitectonice, monumentele care poartă stindardul vremurilor caleștilor și ale sigiliilor boierești sînt, în timpurile noastre, renovate și îngrijite temeinic sau lăsate pradă eroziunii. Cele care și-au păstrat puțin din autenticitate, deși poleite de modernitate, ridică din pămînt privirile ieșenilor, care încă își fac timp să le admire frumusețea, chiar și după atîtea secole în care ele au fost nemișcate.

Amintirile familiilor boierești de al­tădată au rămas întipărite în filele is­toriei Iașilor, din care se desprinde și astăzi nobilimea fostei Țări a Mol­do­vei. Domnitorii, marii politicieni sau persoanele cu funcții-cheie în stat erau date și de aceste familii importante ale Moldovei. Deși membrii marilor familii boierești ale Iașului erau persoane cheie în socie­ta­tea tim­pului, viața lor s-a consumat mai mult între zidurile din piatră de rîu ale reședințelor lor, decît în pro­me­nadele de pe străzile pavate ale o­ra­șului. În palatele primite astăzi în grija orașului, odinioară aveau loc me­se festive, jocuri de cărţi sau taifasuri și baluri, iar astăzi sînt, de cele mai multe ori, lăcașe ale culturii contemporane ce păstrează aerul vremurilor apuse.

Poșta din palatul boieresc

Una dintre cele mai importante și mai cunoscute dintre familiile bo­ie­rești ale Iașului, Sturdza, a lăsat în grija Iașului Castelul Sturdza de la Mi­clăușeni sau Palatul Sturdza, du­pă cum este cunoscut monumentul is­toric în stil neogotic. Tot familia Stur­­dza a dat, de-a lungul timpului, domn­itori, logofeți și vistiernici care au avut o influență puternică în istoria vremurilor. Palatul dat în grija Mi­tro­poliei Moldovei și Bucovinei păs­trea­ză și astăzi stema familiei pe fa­ța­de­le încărcate de altoreliefuri. Cu tur­nulețe gotice, armuri medievale, un pod peste un șanț de apă și citate în limba latină încrustate în pereții de piatră, castelul încă amintește de vre­muri la care astăzi doar visăm. În i­ni­ma Iașului, pe strada Cuza Vodă, scri­sorile trimise prin Poșta Română poposesc în Casa Balș-Sturdza, î­na­in­te de a ajunge la destinatari.

Boierii care se trăgeau din familia Balș au transmis din generație în generație în jur de nouă moșii, toate aflate în regiunea Moldovei. Astăzi, din bogăția Balșilor nu au mai rămas decît o biserică ctitorită de urmașii fa­miliei (biserica Sfîntul Dumitru, a­fla­tă în Iași), o reședință și Casa A­le­cu Balș. Cea din urmă a fost re­no­va­tă de curînd, înălțîndu-se falnică în cen­trul vechi al Iașului, peste strada Cuza Vodă. Deși a stat mulți ani în ne­gura timpului, fiind aproape de pră­bușire, clădirea a renăscut odată cu renovarea și consolidarea ei din te­melii. În prezent, zidurile ei adă­pos­tesc Universitatea de Arte „Ge­or­ge Enescu” şi Filarmonica Moldova. Fiind aproape să se prăbușească, o­da­tă cu clădirea în stil neoclasic, s-ar fi pierdut și crîmpeie de istorie. Spre exemplu, în salonul situat la primul etaj s-a jucat, în 1817, prima piesă de teatru în limba română. Mai tîrziu, la 18 ianuarie 1847, a avut loc un con­cert susţinut de marele pianist şi com­pozitor Franz Liszt.

O altă familie de boieri ie­șeni este cea a Cantacuzinilor, care a dă­ru­it Iașului Casa Cantacuzino-Paș­­ca­nu, astăzi lăcaș al serviciului de sta­re civilă a orașului. În însemnările is­to­rice, familia Cantacuzino rămîne consacrată prin domnii Țării Ro­mâ­neș­ti și ai Moldovei care se trag din aceasta.

Fantome ale aristocrației

Familia Callimachi, din care se trag patru principi ai Moldovei, a lăsat Iașului Casa Callimachi-Ghi­ca, situată pe Cuza Vodă. Aceasta a fost casa marelui vornic Grigore Ghi­ca. Monumentul istoric a fost re­cent renovat, zidurile gri fiind a­co­pe­rite de un var proaspăt, iar mo­men­tan imobilul este scos la vînza­re. De ceva timp, casa este pă­ră­si­tă, cu un lacăt uriaș pe porțile din fa­ță, iar soclul din fața casei a rămas pus­tiu și crăpat. Odinioară, în fața casei impunătoare, trona statuia lui Cor­neliu Coposu.

Din Casa Mavrocordat, mă­r­tu­ri­e a existenței fa­mi­liei Mavro­cor­dat, se înalță zidurile fisurate de timp. Ruinele co­na­cu­lui care i-a aparținut bancherului Nicolae Ma­­­vrocordat au costituit cîn­dva un salon în care se ți­neau dineuri și petreceri la ca­re participau per­so­nalitățile vre­mii. Astăzi, urmele clădirii din cen­trul orașului aparțin Uni­ver­sității de Medicină și Far­ma­cie, iar în ea și-au făcut casă oamenii străzii.

Casa Costin Catargi, fos­tă re­șe­din­ță a familiei boierești Catargi, este astăzi corpul H al Uni­­ver­si­tă­ții „Alex­andru Ioan Cuza” din Iași, a­ici des­fășurîndu-se o parte din orele Fa­cultății de Is­to­ri­e. Clădirea i-a a­par­ținut bo­ie­ru­lui Costin Catargi, ca­re folosea parterul ca loc de de­po­zitare și etajul ca spațiu pentru lo­cu­it. După ce structura clă­di­rii a fost grav afectată de cu­tre­mu­rul din 10 no­iembrie 1940, a­ceas­ta a fost re­con­­so­lidată un an mai tîrziu, re­zis­tînd pînă astăzi.

Palatul familiei Cuza de la Ru­­gi­noasa și Muzeul U­ni­­rii, de pe stra­da Lăpușneanu din Iași, fostă re­­ședință a domnitorului Ale­xan­dru Ioan Cuza, au rămas drept moș­tenire de la familia bo­ie­reas­că Cuza. Muzeul a fost recent re­novat și deschis publicului, pa­la­tul fiind și el accesibil vi­zi­ta­tori­lor. Clă­direa im­pu­nă­toa­re din cen­trul Iașului găzduiește o­bie­cte de de­­cor care au aparținut membrilor aristocrației ieșene, dar și cos­tume sau medalii. Membri ai fa­miliilor Catargi, Pladi, Ghica și Can­ta­cu­zi­no au locuit de-a lungul tim­­pului în ca­sa cu sculpturi pe fa­ța­de.

Povești despre bogăție și război

Casa Vasile Pogor sau Casa Ju­ni­mii, fostă reședință a boierilor din neamul Pogor, este astăzi Muzeul Li­teraturii Române. Clădirea a fost, în timp, și în posesia boierilor Mo­ru­zzi și a Brătienilor, ajungînd, în ce­le din urmă, lăcaș al întrunirilor ju­nimiștilor. Astăzi, după ce a fost renovată, clădirea a ajuns casă a do­cumentelor rare, a cărților și a pie­­selor de mobilier care constituie adevărate obiecte de artă.

Palatul Culturii, construit de prin­­țul Alexandru Moruzi și re­fă­cut de Mihail Sturdza, este cea mai importantă clădire istorică din Iași. Închis de ceva vreme din ca­u­za renovărilor, palatul va fi redeschis în această primăvară. Construit în stil neogotic, cu un turn pe care este instalat un ceas cu trei cadrane, pa­latul este simbolul orașului. Bo­ie­rii familiei Rosetti au lăsat Iașului Pa­la­tul Roznovanu, edificiu în ca­re as­tăzi își are sediul primăria mu­ni­cipiului. În Primul Război Mon­di­al, palatul a devenit sediul ministe­re­lor refugiate în Iași de la Bu­cu­rești. Însuși Regele Ferdinand I a avut bi­rou în clădire, iar în sala în care se țin astăzi de ședințele consiliului local s-a întrunit, în 1918, Consiliul de Război al României.

Rămășițe ale unor vremuri demult apuse, clădirile cu fronti­s­pi­cii care sînt ele însele adevărate o­pe­re de artă încă păstrează în Iașul sufocat de blocuri comuniste un aer clasic și elegant. Acestea au rezistat temeinic timpului și istoriei care nu de puține ori le-a surpat te­meliile, iar acum veghează a­su­pra unui oraș care a pășit timid în mo­dernitate.