Crimeea, zona de limită dintre pace și război

Țara din vecinătatea nord-estică a României este scena unor acte sîngeroase care inspiră teamă și ridică multe semne de întrebare, atît pentru noi, cît și pentru restul lumii. Criza în care se află Ucraina a atras atenția tuturor, iar viața locuitorilor acestei țări este din ce în ce mai complicată și nesigură. Copiii au ajuns să lupte împotriva părinților, frații unii împotriva celorlalți. În momentul ocupației rusești, unii dintre ei s-au înrolat pentru forțele miltare ale Kievului, alții au trecut de partea separatiștilor. Răpirea Crimeiei este rezultatul acestei diferenţe de viziune dintre vestul Ucrainei, care doreşte apropierea de Occident, şi estul, care rîvnește să aibă în continuare relaţii strînse cu Moscova. Peninsula a devenit un nod important de confruntare, care joacă un rol major geostrategic pe scară globală, permițînd accesul Rusiei dincolo de Marea Neagră, la bazinul mediteraneean și Orientul Apropiat și Mijlociu.

Ni se spune mereu că trebuie să credem în superstiții sau legen­de populare, dar sînt destule e­xem­­ple cînd numele unor locuri mar­chea­ză soarta oamenilor care le po­­pu­­lează. La fel se pare că este și ca­zul Ucrainei, a doua țară ca mări­me de pe bătrînul continent european. Denumirea ei vine din slava veche răsăriteană și înseamnă „te­ritoriu de graniță”. Privind parcur­­­sul istoric dar și actual al acestui teritoriu, conștientizăm că acesta s-a aflat mereu la limita dintre Occi­dent și Orient, independență și o­cu­pație.

Situat între Europa, Caucaz, Tur­­­cia şi Rusia, acest teritoriu rep­rezintă un centru strategic unde se întrepătrund diferite interese. Du­pă destrămarea URSS-ului, Ucrai­na devine, din punct de vedere ge­o­g­rafic, un actor important în a­ceas­­­tă zonă deoarece a moștenit ce­­le mai mari porturi sovietice și ba­za na­va­lă a flotei rusești din marea Nea­gră.

Pe 24 august 2009, în Crimeea au avut loc proteste anti-ucrainene prin care etnicii ruși sperau că Ru­sia va negocia cu acest teritoriu la fel cum a făcut-o cu Osetia de Sud și Abhazia, din Georgia. Pe 27 apri­­lie 2010 a erupt haosul în Parla­men­­t­ul ucrainean din cauză că s-a reînnoit tratatul prin care s-a extins sta­­­ționarea navelor ruse în Cri­me­ea pînă în 2042. În 2013, preșe­din­tele Ucrainei, Viktor Ianuko­vici, a cerut Rusiei să trimită trupe în Cri­meea pentru a proteja cetă­țe­nii ruși de acolo. Sub acest pretext, trupele ruse au ocupat rapid pen­in­­sula. Vladimir Putin, preșe­din­te­le Fede­ra­ției Ruse, a declarat des­chis in­te­resele sale în această zonă și nici chiar cele mai drastice san­cți­uni im­puse de țările din toată lumea nu l-au oprit să facă acest fapt, in­vo­cînd motive de apărare a popu­la­ției ru­so­fone.

Misiuni ca în filmele de la Hollywood

La aproape un an de la con­frun­tările din Ucraina, președin­te­le Vladimir Putin a menționat într-un documentar propagandist cu de­numirea „Crimeea, drumul spre ca­să”, realizat de canalul TV Ru­ssia1, că în noaptea de 22 spre 23 februarie 2014, cînd Maidanul era plin de protestanți, confruntări și ope­­ra­țiuni sîngeroase, a ordonat ser­­vi­ciilor sale prezidențiale să-i salve­­ze viața președintelui Ucrai­nei.

„Situația din Ucraina a luat o astfel de întorsătură încît sîntem ob­ligați să începem lucrările de în­toarcere a Crimeii în compo­nen­ța Rusiei, deoarece noi nu pu­tem pă­răsi teritoriile și oamenii ca­re locu­iesc acolo în voia soartei, sub presiunea naționaliștilor”, a de­cla­rat președintele Federației Ruse. Prin aceste declarații, liderul rus de­mon­strează clar că orice obstacol ar în­tîlni în cale este pregătit să lup­te, iar referendumul ce urmau să-l organizeze era doar o formalitate prin care Rusia a încercat să-și justifice interesele.

Pe 23 februarie 2014, fiind luat sub „protecție” de către ruși, pre­șe­­dintele ucrainean declanșează pro­teste ale unor grupuri rusofone din Crimeea care se opuneau noi­­lor schim­­bări politice de la Kiev și do­reau alipirea Crimeii la Rusia. Ca ur­mare a protestelor și în condi­ții­le prezenței ar­ma­tei ruse, la 16 februarie 2014 a fost organizat refe­rendumul în urma că­ru­ia Crimeea s-a declarat indepen­den­tă, ea fiind a­nexată imediat după a­ce­ea de către Federația Ru­să. Ra­piditatea tuturor ho­tărîrilor și a­pro­bărilor noi­lor legi a demons­trat, încă o dată, că Rusia poate să în­cal­ce orice tratat sau armistițiu cu mare ușurință, toată opera­ți­u­nea semă­nînd mai mult cu un scenariu bine pus la punct de către regizorul de la Kremlin decît cu o­rice formă de democ­ra­ție.

Crimeea, luntrea legănată de valuri negre

Astăzi, Președintele Con­siliu­lui de Stat al Re­publicii Crimeea es­te repre­zentantul partidului po­li­tic „Ru­sia Unită”, Vladimir A. Kons­­tan­ti­nov, originar din Tiras­pol, Trans­nis­tria. Odată cu anexa­rea, Crime­ea a intrat în întreg sistemul politico-economico-militar al Rusiei. Ni­meni nu se așteaptă la un viitor prosper al acestui teritoriu, ba din contra, în condițiile în care Rusia este supusă nume­roa­se­lor sancți­uni, acest fapt se va răs­frîn­ge negativ și asupra vieții locuito­ri­lor din peninsulă.

Dar o consecință evidentă a aces­­tor mutări periculoase de pe masa de joc a Marilor Puteri este schimbarea radicală din geopolitica re­gi­unii Mării Negre. Securitatea Eu­­ropei de Est a început să fie pusă sub semnul întrebării, mai ales în contextul sprijinului fățiș acordat de Moscova separatiștilor pro-ruși din estul Ucrainei. Acțiunile Ru­si­ei au determinat NATO să-și su­pli­­menteze forțele în estul Eu­ro­pei, iar Fede­ra­ția Rusă duce în con­tinuare o politică de înarmare și in­­stalare în zona Mării Negre. În lu­nile martie-ap­rilie, șase nave mili­tare NA­­TO şi un submarin s-au af­lat în Marea Neagră pentru exer­ciții de rutină menite să de­mon­­­s­tre­­­ze capacita­tea de apărare co­lec­tivă. La exerciții au par­­­ticipat ță­ri pre­cum SUA, Canada, Ro­mâ­nia, Ita­lia, Germania și Tur­cia, care a tri­mis submarinul.

Rusia a efectuat începînd cu lu­na martie cele mai ample exer­ci­ţii militare din ultimii ani, pe fondul tensiunilor cu Alianţa Nord-Atlan­ti­că. Peste 8.000 de militari ruşi au fost mobilizați în sud-vestul Ru­siei, inclusiv în Crimeea şi în regiu­nile separatiste geor­gi­ene, Osetia de Sud şi Abhazia. Flo­tele militare ru­se au făcut manevre în Marea Neag­ră, Marea Japoniei şi Marea Barents în ultimul an.

Apa mării care desparte Asia de Europa este din ce în ce mai tulbure, iar în curînd nu vor fugi doar turiștii de pe plajele ei, ci și lo­cuitorii acestei zone zguduite tot mai des pe frontiera dintre Rusia și Vest. Odată anexată, Crimeea a a­ban­donat orice potențial turistic pen­tru a deveni „bază mi­litară” a Ru­siei.