Casa Regală a României, o istorie tulbure de 139 de ani

Bazele Casei Regale a României au fost puse pe 10 mai 1866 cînd Alteța Sa Regală, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, a depus jurămîntul în fața Parlamentului, devenind astfel regele Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei. Din acel moment, timp de 81 de ani românii au sărbătorit ziua națională pe 10 mai. Indiferent de ziua în care au fost încoronați cei patru regi și de luptele pe care le-au dus pentru țară, aceștia sînt sărbătoriți pe 10 mai, de „Ziua Monarhiei”. În această zi, românii îl cinstesc cu precădere pe ultimul rege al țării lor, pe Majestatea Sa Mihai I, Rege al României.

Primul rege al României

Emblema „Nihil Sine Deo” (n.r. Nimic fără Dumnezeu) a fost deviza Casei de Hohenzollern – Sigmaringen pe care Majestatea Sa, Regele Carol I, a păstrat-o și pentru Casa Regală a României. Această de­viză a fost înscripționată pe mul­te obiecte, însă ceea ce prețuia re­gele cel mai mult au fost armele cu care armata și-a apărat țara și pe ca­re era inscripționat „Nihil Sine Deo”. Majestatea Sa, Regele Carol I de Hohenzollern – Sigmaringen, pri­mul rege al României, este cel care a încercat să modernizeze ța­ra construind pe rînd o rețea de căi ferate, bănci de unde putea fi luat un credit agricol, o armată mai pu­ternică, biserici și școli.

Odată cu ploaia de primăvară care a udat drumurile României pră­fuite după multe zile de secetă, Majestatea Sa, Regele Carol I, a de­ve­­nit rege al Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei. 10 mai a că­pă­tat o însemnătate și mai mare pen­tru români pentru că în aceas­tă zi, în anul 1877 a fost procla­ma­tă independența țării, după multe lupte conduse chiar de rege la Plev­na. Alteța Sa Regele Carol I a fost mai întîi Domn al României, pînă în martie 1881, cînd țara a fost proc­lamată regat și a devenit implicit regele acesteia.

Regele Carol I a condus Româ­nia, indiferent de ce nume purta țara, timp de 48 de ani. În acest in­ter­val baza economiei românești era reprezentată de agricultură, iar majoritatea populației era consti­tu­ită din țărani. Regele a reușit să re­cupereze Dobrogea și să o lege de restul țării prin podul construit între Fetești și Cernavodă peste Dunăre, chiar dacă asta a însemnat să piardă sudul Basarabiei.

În timpul domniei sale a fost ridicat castelul Peleș de la Sinaia, reședința de vară a Familiei Rega­le, unde și astăzi aceasta sărbă­to­reș­te zilele importante. În 1873 cînd a început să fie construit cas­te­lul, stațiunea nu era mai mult decît un sat de munte numit Podul Nea­gu­lui, dar care l-a atras pe rege prin frumusețea sa. Astfel că Peleș a devenit gazda și în același timp complicele la cele mai importante decizii care au fost lu­ate pentru România cum ar fi ne­utra­li­ta­tea țării din Primul Război Mon­dial care a izbucnit în 1914. La 75 de ani, primul rege al României și cel care a avut domnia cea mai lungă din istoria țării a murit în somn pe 27 septembrie 1914.

Constituția reformatoare a Regelui Ferdinand I

Aces­ta a fost urmat la tron de către Ma­jes­tatea Sa, Regele Ferdi­nand I de Hohenzollern, care era supranumit și Ferdinand Întregi­to­rul sau Fer­dinand cel Loial, Re­gele României Mari. Nu era fiul Regelui Carol I și a Reginei Elisa­beta, ci nepotul a­ces­tora. Era des­cris de V. D. Păun, profesor de lati­nă, ca fiind „bălai, năltuț, subțirel la trup, cu ochi al­baș­tri, foar­te blînzi, cu nasul ar­cat, semnul cel mai caracteristic al liniei șva­­­be de Hohen­zo­llern cu ex­­pre­sia fe­ței așa de fină și curată că ai crede-o de fată ma­re”. Acesta a con­­ti­nu­at pro­­­cesul de mo­der­­nizare a țării noa­­stre du­pă Primul Răz­boi Mon­dial.

Soția sa, Maria de Edin­burg, Prin­țesa de Saxa – Coburg – Gotha l-a convins să aleagă An­tanta (Fran­ța, An­gli­a, Rusia) și să nu să fie de partea Germaniei care era a­li­a­tă cu Austro-Un­garia în Pri­mul Război Mon­dial. De aceas­tă dată Ro­mânia a fost de par­tea învingă­to­ri­lor, iar în 1918 sub conducerea Regelui Fer­di­nand I a avut loc „re­în­tregirea nea­mului ro­mânesc” prin Marea U­ni­re a Ba­sarabiei, a Buco­vina și a Tran­sil­vania cu Regatul României.

Majestatea Sa, Regele Ferdi­nand I de Hohenzollern, a condus Ro­mâ­­nia timp de 13 ani și alături de Ionel Brătianu a restructurat le­gile statului și a proclamat Con­stituția din 1923.

Majestatea Sa, Regele Ferdi­nand I de Hohenzollern, a condus Ro­mâ­­nia timp de 13 ani și alături de Ionel Brătianu a restructurat le­gile statului și a proclamat Con­stituția din 1923. Cele mai importante legi pe care le-a proclamat sînt legea pentru reforma electorală care a introdus în România votul universal, egal, secret și obligatoriu pentru bărbații care aveau deja 21 de ani, dar și reforma agrară, o lege care a restructurat suprafața agrară a României.

Cînd a fost timpul ca fiul său mai mare, Alteța Sa, Carol al II-lea, să conducă România, Regele Fer­dinand a refuzat și Carol al II-lea a plecat la Paris alături de amanta sa, Elena Lu­pes­cu. În 1918, Carol al II-lea s-a însu­rat pe ascuns cu fiica unui general german, Zizi Lam­bri­no, cu care a făcut un fiu, Mircea Grigore Carol Lambrino. A divor­țat de aceasta și a fost forțat de că­tre Majestatea Sa, Regele Ferdi­nand, și Alteța Sa, Regina Maria, să se căsătorească cu Prințesa Elena a Greciei, în ur­ma căruia s-a născut Prințul Mihai, cel care în 1927 a fost încoronat ca Re­ge al României.

Regele Ferdinand I s-a stins din viață pe 10 iulie 1927 și a lăsat țara în mîinile firave ale nepotului său care nu avea mai mult de șase ani. Timp de trei ani o regență a condus România, iar în 1930 Alte­ța Sa, Carol al II-lea al Românei, a venit în țară și s-a numit Rege al României. Atunci s-a introdus în țară pentru prima dată cultul per­sonalității. Din fruntea politicii, re­gele a slăbit partidele, regimul de­mocratic construit de tatăl său a fost îngropat odată cu instaurarea regimului autoritar care a fost im­pus prin Constituția de la 1938. Pres­tigiul Alteței Sale Regele Carol al II-lea scade drastic și odată cu iz­buc­nirea celui de-Al Doilea Răz­boi Mondial, România cade pradă presiunilor internaționale. Ulte­ri­or, România Mare s-a prăbușit, fi­ind dezlipite din ea Basarabia, par­tea de nord a Bucovinei, Tran­sil­vania şi Cadrilaterul. Din cauza a­cestei lovituri, Majestatea Sa Rege­le Carol al II-lea a fost obligat de Mareșalul Antonescu să ab­dice. Re­­gele Carol al II-lea moare în 1953 în Portugalia.

Însă alianța cu nemții nu era si­gu­ră, iar Majes­tatea Sa, Regele Mi­hai I, a fost cel ca­­re a condus lovitura de stat de la 23 august și cel care l-a înlăturat pe Ion Antonescu îm­pre­ună cu re­g­imul său autoritar. România avea să devină din nou o țară democ­ra­tică, însă Par­tidul Comunist a fost a­­­ju­tat de Ar­mata Roșie și s-a im­pus prin ac­ceptarea guvernului Pe­tru Groza.

Reîntoarcerea Regelui Mihai I în România

Din 1940 tronul a fost ocupat din nou de Majestatea Sa, Regele Mihai I, care avea 19 ani și care pî­nă acum avea titlul de Mare Voie­vod de Alba-Iulia. Generalul Ion An­­tonescu vedea în Regele Mihai I al Românei un tînăr fără expe­riență care nu are cum să conducă țara, de aceea a luat decizia ca țara noastră să lupte în război alături de Germania nazistă.

Însă alianța cu nemții nu era si­gu­ră, iar Majes­tatea Sa, Regele Mi­hai I, a fost cel ca­­re a condus lovitura de stat de la 23 august și cel care l-a înlăturat pe Ion Antonescu îm­pre­ună cu re­g­imul său autoritar. România avea să devină din nou o țară democ­ra­tică, însă Par­tidul Comunist a fost a­­­ju­tat de Ar­mata Roșie și s-a im­pus prin ac­ceptarea guvernului Pe­tru Groza.

În 1947, Alteța Sa, Regele Mihai I, este forțat să abdice a doua oară și părăsește țara. În exil se căsă­to­reș­te cu Prințesa Ana de Bourbon-Par­ma, care a devenit mai tîrziu Re­­gi­nă a României, și împreună cu ca­re are cinci fiice, Alteța Sa Rega­lă Prin­ci­pesa Moștenitoare Marga­reta a Ro­mâniei, Alteța Sa Regală Princi­pe­sa Elena a României, Al­te­ța Sa Regală Principesa Irina a Ro­­mâniei, Alte­ța Sa Regală Prin­ci­pesa Sofia a Ro­mâniei şi Alteța Sa Regală, Prin­ci­pesa Maria a Româ­nei.

Imediat după căderea regimului comunist, Majestatea Sa, Regele Mihai I, se întoarce în țară însă este forțat să o părăsească din nou. Pes­te doi ani a fost primit cu entu­ziasm, dar nu a primit cetățenia română decît în 1997 cînd cetățenii din Ro­mânia îl aleseseră preșe­dinte pe Emil Constantinescu. Majestatea Sa, Regele Mihai I, s-a născut cu ti­tlurile de Principe de Hohen­zo­llern-Sigmaringen și Prin­cipe al Ro­mâ­niei, însă la primul titlu a renunțat în 2000, acesta fi­ind interzis în­tre­gii Familii Regale. Acum Alteța Sa, Regele Mihai I al României are 93 de ani, iar de „Zi­ua Monarhiei” Al­teța Sa Regală, Principesa Moș­tenitoare Marga­reta, însoțită de Prin­cipele Radu au participat la nume­roase fes­ti­vități în numele Ma­jes­tă­ții Sale, Re­gelui Mihai I.