Psihanaliza se face pe caiet

Numărul prea mare al studenților, lipsa fondurilor și o legislație imperfectă sînt piedici în formarea viitorilor psihologi. Practica studenților de la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași se întîmplă tot în sălile de clasă sau, uneori, chiar deloc. Și dacă cei de la licență nici nu sînt obligați să vadă vreun cabinet de spital, practica celor de la master este obligatorie mai mult pe foaia cu orar.

Practica de specialitate din timpul ciclului de licență a studenților de la Psihologie și Științe ale Edu­ca­ției nu înseamnă altceva decît un dosar, un portofoliu individual, care conține interviuri sau chestionare re­alizate și analizate de ei. Acestea nu sînt activități pur teoretice, dar nu corespund cu ceea ce presupune ter­menul de „practică de specialitate”. „Acest dosar nu este relevant pentru o facultate cum este Psihologia, cred că ar trebui să interacționăm mai mult cu oamenii, nu se face practica la noi cum trebuie”, spune Anca, studentă în anul al III-lea la Psihologie.

Studenții spun că le lipsesc sta­gii în cadrul spitalelor, unde pot asis­ta la interviuri, pot observa și pot în­văța pe lîngă medici psihiatri. „Par­te­neriate pe gratis între facultate și instituții au fost, dar foarte puține și la un nivel foarte restrîns. De exemplu, dacă cumva a existat vreun doc­torand de la Socola, acesta a luat stu­denți în practică în virtutea faptului că era angajat al ambelor instituții”, a declarat prof. univ. dr. Corneliu Hăvârneanu, director al Depar­ta­men­tului de Psihologie și Științe ale Educației (DPSE). „Cei de la Socola nu primesc studenți în practică fără plată. Oricum, în afara ore­lor de vizită nici să vizitezi o rudă sau să-ți iei mortul nu te primesc”, a adăugat prof. univ. dr. Corneliu Ha­vârneanu.

Dar nici parteneriate plătite nu există la acest nivel. „În cadrul le­gal avem o anumită sumă disponibi­lă pentru a asigura practica de specialitate a studenților, dar în mod e­vi­dent este insuficientă pentru a sti­mu­la persoanele care s-au ocupat de practica studenților”, spune decanul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, prof. univ. dr. Ion Dafinoiu.

Mulți, da’ fără experiență

Directorul DPSE spune că nici nu vor putea fi realizate în curînd astfel de parteneriate, din cauza bu­ge­telor tot mai mici: „ca să faci par­te­neriate cu firme, psihologii vor să fie plătiți. Altfel nu face nimeni ni­mic într-o economie de piață. Stu­den­tul care se duce să facă practică la spitalul Socola trebuie să fie dispus să plătească, este primit să vadă bolnavii și îl mai dirijează un psiholog, dar contracte scri­se între cele două in­stituții nu se vor putea face”, spu­ne prof. univ. dr. Cor­neliu Havâr­nea­nu. Aceștia pot mer­ge la spitale și pot asista un medic con­tra sumei de 5-10 lei pe oră.

Atunci cînd stu­denții își organi­zea­ză singuri sta­gi­ile de practică, in­tervine și problema calității, pentru că în unele cabine­te par­ticulare ni­ve­lul profesionalismu­lui poate lăsa de dorit. „Programele facultății nu su­pli­nesc contactul di­rect cu un subiect și darea de diagnos­tic. Cu toate acestea, mai bine parti­ci­pă la activități prac­tice în cadrul facultății cu profesori competenți. Exis­tă cabinete în care psihologii nu își des­fă­șoară ac­ti­vi­tatea la un nivel profesionist, astfel încît decît să mear­gă aco­lo, de capul lor, mai bine le ex­pli­căm noi studen­ți­lor cum stau lu­cru­rile. Și aici vorbim de o problemă care ține de calita­tea siste­mu­lui în an­sam­blu”, explică prof. univ. dr. Cor­neliu Havâr­nea­nu.

Profesorii de la Psihologie sus­țin că le este imposibil să asigure stagii de practică de calitate atunci cînd numă­rul de studenți crește an de an. Avînd în ve­de­re faptul că în fi­e­care an sînt înmatriculați aproximativ 300 de studenți, aceștia ar putea perturba activitatea din clinicile de psihiatrie, care sînt mult mai puține decît spitalele în ca­re își pot face practica studenții de la Medicină. „În anii ’90 era altă poveste. Acum unde să mă duc cu armata de studenți? Avînd în vedere că acum școlarizăm cohorte de studenți, nu facem față necesității de practică. Și cum noi nu ne ocupăm de treaba asta, o fac alții și la un nivel neprofesionist uneori”, a adă­ugat prof. univ. dr. Corneliu Ha­vâr­neanu.

La Socola, cu rîndul

Practica de specialitate din ca­drul ciclului de licență însumează u­nul sau mai multe dosare, care con­țin chestionare aplicate pe un anumit număr de subiecți, interviuri pe diferite teme luate persoanelor care sînt cadre medicale sau au funcții pu­blice. Prin urmare, în primii trei de facultate, un student de la Psi­ho­lo­gie nu este obligat, dar nici nu are ocazia să vadă cum se desfășoară o consultație de rutină. În schimb, în orarul studenților care urmează cursurile de la masterul de „Psihologie clinică și psihoterapie” există un stagiu clinic obligatoriu, care presu­pune prezența implicită a studenților în instituțiile de specialitate. Totuși, acest orar nu este respectat, din ca­u­za lipsei acelorași parteneriate.

Chiar dacă studenților de la mas­terat li se permite mai ușor accesul în aceste instituții, aceștia merg „pe rînd și nu în toate orele pe care le alocăm noi practicii de specialitate. Mai mult, în ultimii ani, accesul stu­denților în spitale se făcea mai ales în baza unor relații personale”, a de­clarat prof. univ. dr. Ion Dafinoiu, decanul Facultății de Psihologie. De aceea, și aici studenții sînt ne­vo­iți să se descurce pe cont propriu. „La master, nu există un program propriu-zis încheiat între alte instituții sau cabinete și facultate. Studenții își caută singuri locurile de practică. Eu mi-am căutat, am scris niște ce­reri și am făcut practică la Spitalul de Psihiatrie”, spune Lorena An­to­no­vici, studentă în anul al II-lea de masterul de „Psihologie clinică și psihoterapie”.

Legea se face la Medicină

Practica este un element obligatoriu al învățămîntului superior, astfel presupune Legea Educației Na­ți­onale. Conform articolului 150, alin. 4: „în cadrul studiilor universitare de licență este obligatorie e­fec­tuarea unor stagii de practică. Uni­versitățile au obligația de a asigura un minim de 30% din locurile de prac­tică necesare, dintre care cel pu­țin 50% în afara universităților.” Dar această obligativitate se aplică doar universităților, iar instituțiile din a­fa­ra acestora, locurile efective de prac­­tică nu sînt obligate în nici un fel să primească acești studenți. „Nu există un cadru legal destul de clar cu privire la accesul studenților de la psihologie în spitale. Între spitale și Ministerul Sănătății, pe de o parte, și Ministerul Educației, pe de altă parte, există o convenție privind ac­ce­sul studenților de la Medicină în spitale. Acest lucru este foarte clar reglementat, cadrele didactice sînt integrate în spitale, astfel studenții au acces acolo mult mai simplu. Din nefericire, studenții de la psihologie, în absența unui astfel de cadru, intră mai greu”, adaugă prof. univ. dr. Ion Dafinoiu.

Cît despre masterat, Legea Edu­cației spune doar că universi­tă­țile „pot stabili parteneriate cu ope­ra­tori economici, asociații profesionale și/sau instituții publice pentru dezvoltarea unor programe de stu­dii universitare de master care să răs­­pundă cerințelor pieței muncii”(art. 155, alin. 3), fără a specifica dacă aces­tea sînt obligatorii sau nu, lă­sînd această decizie la latitudinea instituțiilor de învățămînt superior.

***

Lipsa unui cadru legal bine definit, numărul prea mare de studenți și metode alternative de re­a­li­zare a stagiului sînt motivele pentru care practica de specialitate a studenților de la Facultatea de Psi­ho­lo­gie și Științe ale Educației se transformă într-o goană după adeve­rințe sau într-o întrecere în gro­si­mea dosarelor.

Anastasia CONDRUC

Alexandra PANAETE