Povestea laboratorului care trăiește doar din cercetare

Deși în țară există numeroase centre de cercetare care își dezvoltă activitatea raportîndu-se la profilele institutelor de care aparțin, Centrul de Cercetări Avansate pentru Bionanoconjugate și Biopolimeri de la Iași este singurul care reușește să îmbine trei științe cu mîinile a 25 de oameni. El a fost construit în urma obținerii unei finanțări de 4 milioane de euro și a devenit imediat unic în România. Aplecîndu-se atît către chimie, cît și fizică și biologie, centrul se ocupă, în principal, cu inovarea materialelor cu aplicații biomedicale, folosindu-se de o aparatură foarte performantă. Finanțînd continuarea activității din laboratoare, proiectele aduse aici de cercetătorii ieșeni cîștigă nu doar prin rezultatele pe care le obțin, ci și prin antrenarea studenților care aplică pentru a avea șansa să pună în practică teoria învățată la universități și care îndrăznesc să mai ofere o șansă cercetării.

În anul 2006, la Institutul de Chi­­mie Macromoleculară „Petru Po­­ni” din Iași erau realizate cercetări importante în domeniul biomedi­cal. Avînd direcții oarecum clasice, acestea au condus un grup de cer­ce­tători chimiști către ideea de a construi un nou centru, un laborator in­dividual care să analizeze și să stu­di­eze produșii micro sau macromo­leculari cu aplicații farmaceutice și biomedicale.

Astfel, aplicînd pentru fonduri struc­turale și obținînd o finanțare de peste 4 milioane de euro, Centrul de Cercetări Avansate pentru Bi­ona­no­conjugate și Biopolimeri a fost fi­na­lizat, fiind acum un departament al Institutului „Petru Poni”, fără să fi­gureze ca unitate separată. „Întîi am cîștigat finanțarea, am construit cen­trul și, mai apoi, am constituit gru­pu­rile de cercetare din care fac a­stăzi parte atît chimiști, biologi, cît și fi­zi­cieni. Se folosesc aici, spre exemplu, polimerii, pentru a determina electrochimic anumiți analiți și pen­tru a dezvolta tehnica de analiză me­dicală”, a menționat Mariana Pin­teală, director al centrului.

Laborator unic în România

Primele cercetări în domeniul po­limerilor nu au fost realizate, însă, la noul centru, ci au aparținut Institutului „Petru Poni”, care, după anul 1989, a rămas singurul din ța­ră care se ocupa cu asemenea stu­dii. „Cînd am înființat noi centrul, aici deja existau microparticule cu eliberare controlată, existau hidrogeluri – doar că ele erau dezvoltate de niște grupuri de oameni atît de mici, încît ele singure nu reușeau să ducă un asemenea domeniu de cercetare foarte departe; erau într-o continuă căutare de colaboratori cu care, uneori, nu se înțelegeau. A­­tunci cînd s-a deschis centrul, s-a încercat exact înlăturarea unor astfel de bariere. Am avut nevoie de ceva care să funcționeze ca un monolit”, a precizat dr. Adrian Fifere, cer­ce­tă­tor științific al departamentului de chimie. La momentul actual, deși în România există centre de cerce­tare asemănătoare, acestea, în fun­cție de institutele de care aparțin, au dezvoltate doar anumite arii, caracteristice profilului respectiv. Un e­xem­­plu concret este viitorul centru al Institutului Regional de Onco­lo­gie din Iași. Construit în urma ob­ți­nerii unor fonduri provenite din­tr-un proiect asemănător, acesta se va ocupa numai de o cercetare struc­turată exact pe tratarea can­ce­­rului.

Departamentul de biologie este cel care, pînă la înființarea laboratoarelor, nu exista și în Institut.

Astăzi, din finanțarea fondu­ri­lor structurale, Centrul de Cercetări A­vansate pentru Bionanoconjugate și Biopolimeri are, în ordinea etajelor la care sînt localizate, un departament de fizică dotat cu aparatură complexă cu care cercetătorii rea­li­zea­ză propriile lor analize, un de­par­tament de chimie și un departa­ment de biologie. Acesta din ur­mă e­ste singurul departament nou, care nu exista și în Institutul „Petru Po­ni”, și care reprezintă spațiul de cer­cetare al unor medici colaboratori din Universitatea de Medicină și Far­macie „Grigore T. Popa” din Iași.

Avînd o infrastructură do­bîn­di­tă prin intermediul fondurilor cîș­ti­gate, centrul reușește să dezvolte o cercetare multilaterală și separată de institut, ocupîndu-se de inova­rea materialelor cu aplicații biome­dicale.

Avînd o infrastructură do­bîn­di­tă prin intermediul fondurilor cîș­ti­gate, centrul reușește să dezvolte o cercetare multilaterală și separată de institut, ocupîndu-se de inova­rea materialelor cu aplicații biome­dicale. Printre acestea se numără cre­area transportorilor de medicamente pentru organism, cerc­e­tă­to­rii lucrînd la rezolvarea problemei ge­netice din interior, sau crearea de hi­drogeluri, acestea avînd, de această dată, uz extern și fiind asemă­nă­toa­re unor unguente care au pro­prie­tă­țile de a menține medicamentul și de a-l elibera controlat. „Există și hidrogeluri speciale, mai rigide, ca­re au scopul de a crește în ele un țe­sut”, a precizat dr. Lilia Clima, cer­cetător al departamentului de chi­mie.

Practică sau voluntariat de excelență

Astăzi, chimiștii, fizicienii și bi­ologii care își desfășoară activitatea de cercetare la centru sînt aproximativ 25 la număr. Acestora li se ada­u­gă și o parte din cercetătorii care, deși își au birourile la Institutul „Pe­tru Poni”, colaborează, în funcție de proiectul în lucru, cu cei din laboratoarele noi.

Resursele financiare pentru ob­ținerea chimicalelor și întreținerea aparaturii performante sînt asigurate, în întregime, de proiectele pen­tru care cercetătorii aplică. „Re­surs­­e­le umane nu se plătesc cu banii din proiecte. Ai vrea, uneori, să dai u­nui copil foarte bun șansa de a fi răs­plătit pentru asta, dar în pro­iec­te există anumite bugete care trebuie respectate și nu e permis. Birocrația este greoaie și te împiedică”, a precizat dr. Alexandru Rotaru, cer­ce­tă­tor științific al departamentului de chimie. Un proiect reprezintă, pen­tru cercetătorul care îl scrie, o res­ponsabilitate în plus. După cîști­ga­rea acestuia, dacă oamenii potri­viți nu se găsesc în centru sau în Inst­i­tut, posturile sînt scoase la concurs și, astfel, cei din exterior pot aplica. „Eu am fost angajat aici acum pa­tru ani, prima dată, pentru un pro­iect. De atunci am rămas și am scris 30 de proiecte, dintre care, la fina­lul anului trecut, abia unul singur a fost cîștigător”, a mai adăugat dr. Alexandru Rotaru.

Chimiștii, fizicienii și bi­ologii care își desfășoară activitatea de cercetare la centru sînt aproximativ 25 la număr.

La centru, alături de cer­ce­tă­to­rii angajați, lucrează și tineri studenți la master sau doctoranzi, care a­pli­că pentru posturile scoase la concurs atunci cînd sînt cîștigate pro­iecte sau care vin să facă volunta­ri­at, pentru a avea oportunitatea de a cunoaște tehnicile experimentale și de a lucra în laborator. „În vara trecută, o studentă a venit și a spus că ea dorește să facă voluntariat. E și acum aici. Tinerii se sperie cînd în­tîmpină problema lipsei de prac­tică în laborator la facultăți și nu știu că ei pot veni aici, nu știu cui să se adreseze. Noi sîntem deschiși, în principiu, spre colaborări și ei au aici șansa de a învăța multe lucruri practice. Este util pentru ei să vină aici, chiar și pentru o perioadă scur­tă de timp. Tot ce trebuie să aibă e­s­te chemarea aceea, de a dori cu a­de­vărat să facă cercetare”, a men­ționat dr. Lilia Clima.

Iașul, o alegere

Tineri colaboratori sînt și cinci stu­denți la master, ai Universității „A­lexandru Ioan Cuza” din Iași. An­gajați pentru a lucra la dezvol­tarea unui proiect, de această da­tă european, cîștigat de centru, aceș­ti­a vor rămîne să-și desfășoare munca a­co­lo pentru o perioadă de aproximativ șase luni. „Nu le pro­mi­tem nimic din start, vrem doar ca ei să învețe. Scopul nostru general, în zo­na Moldovei, este să fim un centru de cercetare de excelență, pentru a antrena cît mai mulți ti­neri, prin rotație. Ei pot merge a­poi în stră­i­nă­tate și, astfel, putem realiza un flux, putem avea cu ei vi­itoare co­la­borări”, a precizat dr. Alexandru Ro­taru.

„Fiecare decide, la un mo­ment dat, dacă vrea să plece sau vrea să rămînă, dar asta depinde de pro­iec­te”, a precizat dr. Lilia Clima.

Mobilitățile de lucru în stră­ină­tate ale cercetătorilor de la centru depind, de cele mai multe ori, de fi­nanțările care le sînt puse la dis­po­ziție. „Fiecare decide, la un mo­ment dat, dacă vrea să plece sau vrea să rămînă, dar asta depinde de pro­iec­te”, a precizat dr. Lilia Clima.

Prin urmare, atît tinerii stu­denți la master sau la doctorat pot pleca pentru o perioadă în străinătate, dar apoi se pot întoarce aici. Un caz este al dr. Alexandru Rotaru care a plecat succesiv, 2 ani, în Franța și apoi s-a întors la Institut. „E bine să știe, atunci cînd se în­torc, că pot apela la noi. Prietenii mei, cînd a­flau că lucrez în cerce­ta­re, mă în­tre­bau dacă e adevărat, da­­că chiar e­xis­tă cercetare în Ro­mâ­nia – ei bine, da, există!”, a adăugat dr. Alexandru Rotaru.