Operele fundamentale ale limbii române se scriu de 90 de ani în Copou

Specializat în cercetarea ştiinţelor umane, Institutul de Filologie Română „A. Philippide” a realizat una dintre lucrările științifice primordiale de studiu și explicare a limbii române, şi anume „Dicţionarul limbii române”. Rezistînd de-a lungul timpului numeroaselor forme de conducere care au existat în România, cunoscînd pe rînd monarhia, comunismul şi mai apoi democraţia, Institutul a trebuit mereu să se adapteze normelor politice şi să reziste constrîngerii venite din partea Partidului Comunist. Existînd de 90 de ani, vîrsta pe care o împlinește anul acesta, în luna septembrie, Institutul se confruntă astăzi cu două probleme majore: lipsa cercetătorilor tineri şi fondurile puţine alocate din bugetul de stat. Însă în clădirea acestuia de pe strada Codrescu, din Copou, se realizează în continuare una dintre cele mai migăloase și complexe operațiuni de cercetare din Iași și din țară.

Cercetătorii Institutului de Fi­lo­logie Română „A. Philippide” spun că, atunci cînd vine vorba despre lu­crări, începînd cu munca de teren, a­d­u­narea şi selectarea materialului şi pî­nă la produsul finit, acestea pot du­­ra şi cîte zece ani pînă sînt fi­na­li­­­za­te. Unele dintre cele mai im­por­tan­­­­te opere care au fost realizate la in­­stituția din Iași sînt „Dicţionarul lim­­bii române”, considerat şi Bi­bli­a lim­bii române, „Noul Atlas ling­vis­tic pe regiuni. Moldova şi Bu­co­vi­na”, „Dicţionarul literaturii ro­mâ­ne de la origini şi pînă la 1900” şi „Ar­hiva de folclor a Moldovei şi Bu­co­vi­nei”. Aceste lucrări sînt mereu re­vi­zuite şi actualizate în funcţie de terme­nii care se introduc treptat în lim­ba ro­mână.

Înfiinţat în 1927 de către profeso­­rul căruia astăzi îi poartă numele, In­­stitutul s-a adaptat de fiecare da­tă, în cei 90 de ani de existență, ce­rin­ţe­lor vremii şi fiecărui regim în par­te, fiind nevoit să răspundă mereu ce­­rinţelor ideologice şi să fun­c­ţio­ne­ze în pofida celor aflaţi la putere. Cer­­cetătorii care lucrează de peste 50 de ani în institut spun că, în pe­ri­oa­da ceauşistă, au fost persecutați i­de­ologic, iar munca de cercetare pen­­tru anumite lucrări era deseori în­­cetinită din cauza cenzurii. „Ni­co­lae şi Elena Ceauşescu voiau să de­vină membri ai Academiei Ro­mâ­ne. Elena Ceaușescu avea am­bi­ții de felul acesta. Sigur că e o po­ves­te gro­tescă în felul ei. Ea a avut și am­biția de a-și crea o mască de cer­ce­tă­toa­re și a ales chimia, căci era un do­me­niu mai restrictiv”, a precizat conf. univ. dr. Bogdan Creţu, di­rec­tor al Institutului de Fi­lo­lo­gie Ro­mâ­nă „A. Philippide”.

În perioada în care regimul lui Gheor­ghe Gheorghiu Dej abia se in­stalase în România, activitatea de cer­­cetare a Institutului de Fi­lo­lo­gie Română „A. Philippide” din Iaşi a fost întreruptă timp de doi ani şi re­luată abia în anul 1950. „Institutul poar­tă numele celui mai important lingvist din secolul al XIX-lea care a reprezentat un curent aparte în cer­cetarea filologică din România. Mun­­ca de cercetător trebuie făcută din pasiune. Nu este vorba de în­tre­prin­deri personale, nu eşti angajat pen­tru ce vrei să faci tu, ci dacă poţi face faţă unui comandament şti­in­ţi­fic esenţial pentru ştiinţa ro­mâ­neas­că. În cercetare, cine doreşte nu vi­ne pe un post de administrator sau pe un post de contabil, ci vine pentru că acceptă ideea că poate lucra pentru in­teresul general şi din pasiune pen­tru cercetare, nu din frică”, a spus prof. univ. dr. Stelian Dumistrăcel, cer­cetător în cadrul Institutului „A. Phi­lippide” din anul 1958.

Tinerii fug de cercetare

Institutul numără în total 28 de cer­cetători, iar în prezent acesta es­te împărţit în cinci departamente: de istorie literară, de etnografie şi folclor, de lexicologie şi lexicografie, de dialectologie şi sociolingvistică și de toponimie. Cercetătorii sînt an­ga­ja­ţi după aceeași ierarhizare care fun­cţionează şi în universităţi. „Există a­sistent de cercetare și apoi se a­van­sea­ză: cercetător științific – CS1, CS2, CS3; CS1 fiind echivalentul pro­­fesorului, CS2 con­fe­ren­ți­a­ru­lui, iar CS3 al lectorului și așa mai de­par­te. Concursurile pentru posturi se fac du­pă aceeași legislație, după a­ce­lea­și criterii. Există șansa să avansezi. E unul dintre puținele domenii în ca­­re performanța în cercetare se ve­de în promovare”, a mai adăugat conf. univ. dr. Bogdan Creţu.

Cînd vine vorba despre cerce­ta­re, cea mai deplînsă problemă este lip­­sa de tineri interesați de acest do­meniu. Din cauza faptului că sa­la­ri­ile se distribuie în funcţie de postul pe care îl ocupă, unui tînăr cer­ce­tă­tor i s-ar cuveni cel mult o pătrime din salariul unuia de gradul întîi. „Cercetătorii se formează greu, dar dacă nu avem grijă să întinerim me­reu cercetarea prin angajarea de tineri pe care să îi formăm în timp, ac­tivitatea asta dispare. Sună fatalist, dar dacă nu este o strategie prin ca­re cercetarea să devină o prioritate na­ţională o să avem numai de pier­dut”, a declarat dr. Gabriela Haja, şef al Departamentului de lexico­lo­gi­e şi lexicografie a Institutul de Fi­lo­logie Română „A. Philippide”. Aceasta a mai precizat că unul din­­tre motivele pentru care din ce în ce mai puţini tineri au mai ales ca­lea cercetării a fost legea pe care a dat-o guvernul Boc în anul 2009, de a în­ghe­ţa avansările din Academia Ro­mână şi universităţi. „Mulţi au fost frustraţi de acest lucru şi au plecat. Noi ne-am revenit abia în anul 2015, cînd am putut să angajăm oameni noi. Promovarea în sistemul acade­­mic se face lent, ceea ce e firesc, în fun­­cţie de posturile rămase vacantate prin pen­sionare. Pînă să ajungi să e­li­be­rezi un post mic durează mult. A­cest lucru este valabil şi pentru in­sti­tu­ţi­ile de cercetare fi­lo­lo­gi­că atît din Cluj, cît şi din Bucureşti”, a a­dă­u­gat dr. Gabriela Haja. În Cluj, a exempli­­ficat șeful De­par­ta­men­tu­lui de le­xi­cologie, seniorii au acceptat să con­tinuie să lucreze şi după pen­sionare deoarece, neangajîndu-se multă vre­me tineri, nu au avut oa­meni care să îi formeze pe cei an­ga­jaţi recent.

Posturile limitate din cauza bugetului

O altă problemă cu care se con­frun­tă instituţiile de cercetare spe­cia­­­lizate în ştiinţe umaniste este re­pre­­zentată de fondurile insuficiente a­­locate de către stat. Angajarea ti­ne­rilor nu este posibilă deoarece nu­mă­­rul posturilor este limitat de bu­get. „Bugetul e suficient cît să su­pra­viețuim, dar există și posibilita­tea de atragere a unor fonduri ex­tra­bu­getare. Deocamdată nu apar foar­te multe pe domeniul științelor so­cio­-umane. Sînt destul de limitate și cu teme care se potrivesc foarte rar, trebuie să faci un efort foarte mare ca să le accesezi”, a precizat conf. univ. dr. Bogdan Creţu.

Acesta a mai afirmat că do­me­ni­ile umaniste de tipul filologie, filozo­fie sau istorie sînt domenii în care cer­cetarea teoretică și fun­da­men­ta­lă nu produce decît în puține ca­zu­ri rezultate directe care ar putea fi pu­se în vigoare în termen scurt și ca­re să aibă efecte economice conside­­rabile. Pe de altă parte, conf. univ. dr. Bogdan Crețu susţine că se pro­duc modele de gîndire sau lucrări fun­­damentale care conservă valori­­le adunate pînă în prezent şi care vor avea valoare în timp.

O soluţie pentru a substitui lip­­sa banilor o constituie proiectele de cer­cetare finanțate la nivel na­țio­nal sau internațional. „Noi am reuşit să aducem la Institut oameni pe care i-am cunoscut mai întîi lucrînd în pro­iecte pe o perioadă determinată. Sta­bilitatea nu este aceeaşi ca la postu­­rile finanţate de la buget, dar mode­­lezi oameni şi îi poţi aduce în mo­men­­tul în care se eliberează un post. E o formă de colaborare sau o al­tă formă mai este cea a doctoratu­­lui, nu este cazul la noi în Institut în­­că, dar conducătorii de doctorate din sis­temul academic pot atrage ti­ne­ri spre cercetare, deoarece în A­ca­de­­mi­e durata unui doctorat este în­că de pa­tru ani cu posibilitate de pre­lungi­­re dacă este nevoie”, a specificat dr. Gabriela Haja.

Institutul de Filologie Română „A. Philippide” încearcă să atragă a­nu­al cercetători tineri, iar un student, care
doreşte să urmeze a­ceas­tă cale, trebuie întîi să se speciali­ze­ze printr-un master, iar apoi să fa­că un doctorat. În prezent, deşi în ul­ti­mii trei ani Institutul a făcut cîteva an­­gajări, încă se confruntă cu lipsa ca­­drelor tinere de cercetare, iar pe vi­­itor, cînd se vor scoate la concurs pos­turi noi, se speră la cît mai mul­ţi can­didați. Pentru acest lucru, con­du­­­cerea instituției va demara o cam­pa­­­nie de organizare a unor mese ro­­tun­de și alte evenimente de pro­mo­­­va­re a cercetării științifice des­fă­șu­­ra­­te la Institutul „A. Phi­li­ppi­de”.

De Beatrice Juravle și Andreea Anton