Laboratoarele ieșene, scoase din priză

Laboratoarele de cercetare din universitățile ieșene sînt precum niște turnuri de sticlă. În ciuda faptului că au trecut doar cîțiva ani de cînd acestea au fost dotate cu aparatură de ultimă generație, și că cer­ce­tătorii care o mînuiesc au reușit să obțină rezultate remarcate la nivel internațional, laboratoarele încă au gheață pe sub picioare. La nivelul instituțiilor de în­vă­țămînt superior din Iași, problemele acestora vin în trepte. Sînt universități care au laboratoarele complet utilate cu aparatură nouă, dar care nu au tehnicieni să o întrețină. Altele nu au nici tehnologia necesară și nici personalul. Însă la toate instituțiile, cercetătorii petrec mai mult timp alergînd de la un birou la altul pentru a obține aprobări și semnături decît o fac reali­zînd lucrări ce ar avea potențialul de a fi publicate în reviste internaționale prestigioase.

La Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași func­țio­nează trei platforme de cercetare – AMON, Arheoinvest, și Media­EC, ale căror laboratoare au fost moder­ni­zate în urmă cu patru ani. Astăzi, plat­formele sînt dotate cu aparatura de ul­timă generație și au parte de recu­noaș­terea atît pe plan național, cît și in­ter­național. „Noi avem aici aparatură in­stalată în valoare de vreo trei mili­oa­ne de euro. De exemplu, laboratorul de magnetism, cu tot cu instalațiile de re­perare a heliului și de lichefiere a aces­tuia cred că valorează 500 – 600 de mii de euro cu tot cu anexe. Deci sînt apa­rate scumpe. Cînd le-am cumpărat, ne-am și asumat ideea de a le men­ține în folosință permanent”, a de­cla­rat prof. univ. dr. Alexandru Stancu de la Facultatea de Fizică, directo­rul AMON.

De aceleași dotări beneficiază și celelalte universități ieșene, iar cer­ce­tătorii Universității de Științe Agri­co­le și Medicină Veterinară „Ion Io­nescu de la Brad” (USAMV) pre­gă­tesc deja un nou laborator. Insti­tu­tul de Cercetări pentru Agricul­tu­ră și Mediu (ICAM), care în proporție de 90% este deja utilat, „va fi cea mai bună unitate de cercetare pentru me­diu și agricultură din țară”, a declarat prof. univ. dr. Constantin Leonte, prorector cu activitatea de cercetare, inovare și dezvoltare tehnologică la USAMV. Acesta va fi de fapt un tip de seră, denumită fitotron, în care se vor crește plante în condiții climate­ri­ce specifice, unde se vor putea controla caracteristici ale mediului în­con­jurător, cum ar fi temperatura, umi­ditatea, lumina, sau direcția și viteza vîntului.

Cercetare în dosare

Însă dincolo de posibilitățile de cercetare pe care le va aduce inaugu­rarea acestui laborator, prof. univ. dr. Constantin Leonte se plînge de biro­crația prin care trebuie să treacă pînă și pentru cea mai mică achiziție. „Cre­deam că după ’90 se mai scapă, dar e infinit mai multă birocrație acum. De exemplu, eu pentru un creion trebuie să fac vreo 20 de hîrtii pe care să ob­țin semnături”, a adăugat prorectorul. Ace­eași problemă este reclamată și la UAIC, unde cercetătorii petrec mai mult timp încercînd să obțină apro­bări de la administrație pentru activitățile pe care le desfășoară, decît în laboratoarele propriu-zise. „În momentul a­cesta, multe lucruri nu merg. Și nu merg din cauza birocrației din universitate. Eu, personal, pierd mai mult timp plimbînd hîrtii de la un serviciu la altul, pentru diverse semnături, ca­re ar trebui să fie date foarte repede, iar acest lucu se vede la un moment dat în activitatea mea de cercetare”, a declarat lect. univ. dr. Vasile Co­tiu­gă, secretar științific al platformei Arheoinvest.

În plus, lectorul explică faptul că, în ciuda succesului pe care l-a avut Arheoinvest, ce a avut parte de ex­po­ziții cu piese din patrimoniul propriu în orașe precum Elveția, Var­șo­via, New York sau Vatican, „aceasta nu are un statut bine definit în cadrul universității”. Lect. univ. dr. Vasile Cotiugă susține că platforma ar trebui să se transforme într-un institut de cerce­ta­re. O astfel de inițiativă a fost de­ma­rată de către Ministerul E­duca­ției, Cercetării, Tineretului și Spor­tului (MECTS) în urmă cu doi ani de zile dar, conform secretarului ști­in­țifc al Arheoinvest, nu a fost finali­zată „din cauza mai multor factori. În domeniul cercetării arheolo­gi­ce, Ministerul Culturii are o rețea mu­zea­lă de bună valoare. Acesta în­să a omis, și aș putea spune cu vădită in­ten­ție, dintre instituțiile care pot și tre­buie să facă cercetări arheologice, toc­mai cele mai performante astfel de instituții. Și mă refer la universități și la institutele de profil ale Academiei Române. Pur și simplu, locul în care se formează arheologii și institutele performante în arheologie, nu-și mai aveau obiectul muncii, cercetarea efec­tivă. Și, din păcate, acestea au fost re­puse în drepturi doar în urma scandalurilor din presă”, a declarat lect. univ. dr. Vasile Cotiugă.

De asemenea, profesorul susține că muzeele județene de istorie sînt singurele împuternicite să administreze patrimoniul arheologic și orice stu­dii asupra acestuia, din raza județului în care funcționează. „Însă acestea nu au nici măcar un specialist cu grad de doc­tor în domeniu. Iar noi, universita­tea, care are academicieni în domeniu, pro­fesori universitari și conducători de doc­torate, ca să facem o cercetare de acest fel trebuie să mergem cu ba­tis­ta în băț și să ne rugăm de aceste mu­zee, să ne acorde dreptul să facem cerce­tare pe raza teritoriului județului lor. Mai mult decît atît, în unele cazuri sîn­tem refuzați sau obligați să facem contracte cu muzeele județene. Con­tracte prin care noi sîntem obligați să le dăm și bani”, a completat secreta­rul științific.

Se caută tineri și tehnicieni

La Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași (UMF), dotările din interiorul laboratoarelor ajung să semene mai mult cu o expoziție de artă, deoarece, în ciu­da granturilor de peste un milion de euro obținute de către cercetători pen­tru modernizare, mulți au preferat să plece din țară, în speranța unui sa­la­riu mai generos. „Deci a dispărut ob­stacolul care însemna odată lipsa apa­raturilor și a apărut alte aspecte le­ga­te de condițiile de viață, cînd astăzi am studenți care lucrează în Canada, în SUA, în Brazilia sau Germania. Au rămas cîțiva, dar și aceștia, din cauza faptului că sînt cadre didactice, au nor­mele supraîncărcare și le rămîne foar­te puțin timp de cercetare”, a declarat prof. univ. dr. Ostin Mungiu, director al platformei de cercetări fizio-far­macologice de la UMF.

Mai mult, în ciuda dotărilor, profe­sorul susține faptul că o lucrare care și-a realizat experimentele într-un la­borator de prestigiu, renumit la ni­ve­lul comunității academice interna­ționale, are șanse mai mari să fie pu­bli­cată într-o revistă cotată ISI decît „dacă lucrările provin dintr-un laborator care se află la marginea Uniu­nii Europene, care oricît de bine ar fi do­tat, sigur că are un handicap datorat diferenței de ani de zile de documentare și pregătire. Acum, lucrurile stau, ca să spun așa, în sarcine ti­ne­re­tului”, a adăugat prof. univ. dr. Os­tin Mungiu.

În cazul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, una din­tre cele mai mari probleme este le­ga­tă de dotarea laboratoarelor. Facul­tăților le lipsesc echipamentele mai avansate și, de aceea, spre exemplu, membrii catedrei de Energetică, de la Facultatea de Inginerie Elec­tri­că, Energetică și Informatică Apli­ca­tă (FIEEIA), în lipsa unor surse de finanțare de la MECTS, realizea­ză contracte de colaborare cu firme din mediul de afaceri pentru a-și moder­niza laboratoarele. „Avem un laborator de resurse regenera­bile, echi­pat jumătate prin do­na­ții, sponsorizări ale unei firme ieșene. De asemenea mai avem unul în care acum am început să înlăturăm din sală ce era vechi, e­chipamente de vreo 30-40 de ani, care sînt total depășite, nu mai ai cum să te legi cu vreo idee, noțiune, lege sau principiu de ele”, a declarat prof. univ. dr. ing. Florin Munteanu, șe­ful catedrei de Energetică de la FIEEIA.

Problema de bază, tot banii

În laboratoarele de la UTI mai lip­sesc și personalul auxiliar și tehnicienii, care să știe cum se ma­ne­vrea­ză echipamentele, precum și cum să între­țină aparatura. „Au fost pensionări normale, unii au plecat și nu s-au putut angaja pentru că la un moment dat a fost interzis prin lege, și apoi s-a pus problema că la șapte pensio­nări putem face doar o angajare. Cert este că numărul personalului auxiliar didac­tic, tehnicieni, ingineri, care există în alte universități, și care să susțină ac­ti­vitatea aceasta din laboratoare este unul redus”, a completat prof. univ. dr. ing. Florin Munteanu.

De acest impediment s-a lovit și conducerea departamentului de cer­cetare de la UMF. Tehnicienii din la­boratoare nu doar că sînt plătiți prost, ci lipsește și o școală care să-i învețe pe aceștia tehnicile moderne de ope­ra­re a aparaturilor. „Toți care au fost calificați pînă acuma, s-au calificat la locul de muncă, învățînd de la mi­ne sau altcineva. Dar aceștia nu au în­tot­deauna o viziune a ceea ce fac ei, a ceea ce reprezintă ei și sînt pur și sim­plu niște oameni care nu sînt pre­țuiți la justa lor valoare”, a conchis prof. univ. dr. Ostin Mungiu.

Însă, pentru a pregăti un astfel de personal este nevoie de fonduri, ca­re, conform conducerilor departamen­te­lor de cercetare ale universităților ieșe­ne, lipsesc. „Aceasta este problema de ba­ză, finanțarea. De aici rezultă și pro­ble­mele cu personalul, pentru că cerce­ta­rea de dragul cercetării puțini o mai fac acum. Îți trebuie fonduri pentru utilaje, oameni și experiențe pe te­ren, care acestea din urmă ridică niște chel­tuieli uriașe”, a declarat prof. univ. dr. Constantin Leonte, prorector la USAMV.

Problema finanțării este ridicată din 2009, de cînd a venit criza, și a prins în menghină centrele de cerce­tare, cu multe proiecte aprobate, oa­meni angajați în baza acestora și finan­țare redusă. „Uneori chiar și cu 50%. Lucru care s-a simțit imediat. Și se sim­te cel mai mult în pregătirea specialiștilor, care, tineri fiind, 27 – 28 de ani, chiar și cu doctoratul, caută să prindă un asemenea post, iar dacă du­pă două luni de zile nu mai are bani, evident că dintre promisiunile noastre și banii din vînzarea la un magazin, toată lumea preferă soluția a doua. Este cea care îi ține în viată. Nu tră­im din promisiuni și nici nu putem să împrumutăm bani pe promisiuni care uneori nu se mai realizează”, a completat lect. univ. dr. Vasile Co­tiu­gă.

Iar în condițiile în care fondu­ri­le, personalul și, în unele cazuri, apara­tu­ra lipsesc, activitatea principală a la­boratoarelor pare să alunece dinspre cercetare spre supraviețuire.

Paul ANDRICI

Iulian BÎRZOI