Peliculele și-au suflat praful de pe role

De pe scena Iașului Niciun comentariu la Peliculele și-au suflat praful de pe role 0

Cinematografia autohtonă actuală nu a apărut din senin: Mungiu, Porumboiu sau Radu Muntean au avut avut de la cine învăța. „Retrospectiva filmului românesc”, eveniment organizat de Centrul Național al Cinematografiei, a venit să amintească de unde am pornit, aducînd pe ecran două producții pe care praful nu îndrăznește să se așeze: „Pădureanca” și „Un bulgăre de humă” de Nicolae Mărgi­nea­nu. Din pă­cate, promovarea prea slabă sau lipsa de interes a spectatorilor au lăsat prea multe locuri libere în Sala Studio de la TVR.

În lumina reflectoarelor, actrița Manuela Hărăbor simulează e­xis­tența unui discurs cu o prezenta-toare care probabil încă nu se năs­cu­se cînd se filma „Pădureanca”. Fa­ța actriței se luminează într-un zîm­bet de înțelegere cînd vede sala aproape goală. Spectatorii știu că Iașul n-a văzut urmă de afiș zi­l­­e­le acestea și își apleacă capul de frică să nu întîlnească ochii actriței care ar putea cere o explicație.

Dar a­ceas­ta se așază lejer pe unul dintre rînduri, aproape de public, astfel în­-cît să poată observa că între chipul de pe ecran și cel de astăzi nu e mare diferență, doar ceva mai mult fard.

O altă Ciuleandră

Discuția cu regizorul Ovidiu Lazăr încearcă să inducă atmosfera „filmului de sta­re” care ur­mea­ză să fie văzut. To­tuși, spectatorii sînt prea tineri și, cu excepția unui profesor nostalgic după vremu­rile cînd nu se filma pe digital, toți aș­teaptă să se cufunde în „ecrani­zarea izbutită a lui Slavici”. Lumi­nile se sting și, după un mo­ment de de­za­mă­gire creat de una dintre pri­mele sce­ne, mult prea asemănătoa­re cu cea inițială din „Ciuleandra”, cu dansul ță­ranilor, filmul te duce în lumea chi­nuitoare a unei iubiri dărî­-mate de amenințarea holerei. Frica lui Ior­go­van, interpretat nervos de A­dri­an Pintea este conflictul care cre­ază firul roșu al poveștii.

Victor Rebengiuc conturează perfect u­nul dintre personajele cheie ale filmului: Busuioc, un țăran bogat din­­tr-un sat românesc care cre­-de că poate merge împotriva provi­den­ței, pedepsit în final prea aspru pentru ignoranța sa. Filmul are o relație foarte specială cu timpul, în primul rînd pentru că trecerea lui este a­proa­pe imperceptibilă, iar apoi, pentru că însăși acțiunea este destul de greu de plasat pe o axă a Ro­mâniei de secol al XX-lea. Pe­li­cu­la devine din ce în ce mai dureroasă spre final, iar prestația aproape „mu­­tă” a personajului fe­minin, Si­mi­na, intrepretat de o Ma­nuela Hă­răbor de doar 18 ani, devine perfectă pentru a transmite mesajul dra­matic al filmului.

Poveste din humă  

În seara a doua, un număr de spectatori ceva mai mare se adună pentru a vedea „Un bulgăre de hu­­mă”. Re­flectoarele se închid u­nul după celălalt, lăsînd cei peste 40 de spectatori într-o beznă prelungită de ecranul întunecat pe care apar periodic nume albe. Clopo­tele de în­ce­put fac ca atmosfera să fie una funestă, ca un moment de recu­le­gere pentru scriitorii cărora le este închinat filmul.

Pornind cu neîncredere pe un te­ren necunoscut, spectatorul e îm­brățișat de detalii lingvistice și re­gio­nale care inevitabil amintesc de vorbele bătrînilor și de cum arătau Humuleștii la prima excursie cu colegii de clasă. Adrian Pin­tea, cu ochi pierduți și visători, este cel ca­re și-a luat angajamentul de a-l co­borî pe Eminescu de pe soclu și de a-l aduce în sala de cinema. Prietenia dintre cei doi scriitori este încropită într-o poveste de via­ță, în imagini vii ale satului patriarhal moldovenesc, alternate de cele ale tînărului centru cultural Iași. Veronica Micle, interpretată de Maria Ploae este pusă în umbră de personalitatea debordantă a Tincăi (Mioara Ifrim), ce reușește să con­-tureze și să dea culoare unui perso­naj aparent neînsemnat.

Pe măsură ce minutele se scurg, Eminescu și Creangă nu-ți mai sînt străini, ci îi privești ca pe niște prieteni vechi, pe care ai vrea să-i ții lîngă tine și să nu-i lași să mai plece. Să-i pui să-ți scrie poe­zii, să-ți zică povești, și să-ți pic­teze imagini a unei lumi pierdute de mai bine de-un secol. Clopotul sime­­tric din final îi găsește pe spectatori lipiți în continuare de scaune, vrînd poate o continuare sau cel puțin un bis.

Anastasia CONDRUC

Gianina PETRUCĂ

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top