Patru labirinturi pînă acasă

De pe scena Iașului Niciun comentariu despre Patru labirinturi pînă acasă 3
Patru labirinturi pînă acasă

Înainte de a intra în Sala Mare de Spectacole „Radu Beligan” a A­te­ne­ului din Iași, copiii fug repede să mîn­gîie cei șase iepurași din a­dă­post și le spun mamelor că mai bi­ne luau morcovi cu ei decît biscuiți ro­tunzi ca să-i hrănească. Sîmbătă di­mineața, începînd cu ora 11:00, mi­cuțele domnișoare își flutură bu­clele aurii, pe cînd băieții sînt mai ne­răbdători să înceapă aventura „În că­utarea anotimpurilor”, un specta­col de teatru educativ adresat co­pi­ilor. O fetiță cu fustă de blugi se du­ce direct pe scenă și face cîteva pi­ru­ete pînă la începerea spectacolului.

„Nu ne schimbăm toată ziua, as­ta e ultima”, rostește o mamă către trei copii care se zbînțuie printre rîn­duri. Dar ca să pleci în căutarea a­no­timpurilor, mai întîi trebuie să gă­sești „puiul alb, pufos, care stă pe stîlp primăvara”. Și ca să apară, bați din palme împreună cu puștii și strigi tare „puiuuul”. Acum des­co­peri că nu era de cocostîrc, ci de bar­ză și că el „a adormit și a căzut” din cuib. Are nevoie de ajutorul a­no­tim­purilor pentru a-și găsi familia. Fi­e­care personaj care-i va ajuta pe co­pi­i să înțeleagă evoluția naturii devin păpuși mînuite de actorii Anca Hu­țanu și Andreea Gheorghe, iar a­no­timpurile sînt transformate în zî­ne. Pe fundalul sonor al poveștii vi­brea­ză un glas subțire, dar strident, ca­re întreabă „unde-i Zîna Vară?”. Din spatele sălii se aude un oftat lung al unei fetițe care stă nemișcată pe scaun și spune că e tristă pentru că fluturele cu roz și florile nu știu să îndrume puiul.

La cea de-a treia deschidere a cor­tinei, apare Zîna Toamnă, iar co­piii măresc pupilele. Te uiți și tu stra­niu și întrebi împreună cu un bă­ie­țel „ce s-a întîmplat cu puiul?”. Și pe­ne­le, și ciocul sînt altfel, parcă s-ar fi de­ghizat. Mama îl lămurește imediat că a devenit barză, nu mai este pu­iuț de-acum. Din nou se aud frea­mă­te, iar în ochii sticloși ai unei copile poți citi neliniștea stîrnită odată cu a­pa­riția vulpii. Te gîndești că barza nu o să mai ajungă niciodată acasă, însă buf­nița îl învață pe eroul înaripat să nu aibă încredere în oricine. Fetița ce se urcase pe scenă, acum se plim­­bă prin fața ei, și cînd să pună pi­ci­o­rul pe aceasta, întîlnește privirea ma­mei, înțelegînd că ar trebui să se în­toarcă. Între timp, ceilalți întind mîi­nile, imitînd aripile berzei, imagi­nî­ndu-și că învață să zboare.

Dar a­ven­tura nu s-a încheiat, pentru că se ră­­tăcește și rămîne să întîlnească ful­gii de zăpadă ai Zînei Iernii. Nu știi cît mai este pînă la următoarea pri­mă­­­va­ră, bine că ie­purașul îl primește în a­dă­postul alb – asta îl face pe un co­pil să dea din picioare și să spu­nă că-l iu­bește pe urecheat.

Copiii se îngrămădesc în ritm zglo­­biu să îmbrățișeze puiul cu ca­re au rememorat timp de o oră tră­­să­tu­rile fiecărui anotimp și pe care l-au privit cum s-a transformat în­tr-o pasăre cu pene lungi. Rămîi în spa­te, schițezi un zîmbet nostalgic, și știi că și ei se vor metamorfoza.

de Antonela Tănăselea

Articole similare:

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top