O misiune pentru asul de pica

De pe scena Iașului Niciun comentariu la O misiune pentru asul de pica 8

Prietenia se termina atunci cind Mickey le ordona celorlalti sa-l omoare. E momentul in care Andi, Radu si Ana pun in balanta clipele petrecute impreuna si sentimentul chinuitor al puterii absolute care ajunge in final sa-i dezumanizeze. Treptat, personajele isi pierd gindirea logica si incep sa se vineze unul pe altul, pina cind cel mai slab este eliminat. O poveste despre viata si moarte, amicitie si ura, frica si curajul de a te accepta oricum ai fi. Vineri, 11 ianuarie, la Teatrul National „Vasile Alecsandri” din Iasi, a fost timpul pentru „With a little help from my friends”, de Maria Manolescu.

Un joc absurd

La prima vedere totul pare banal: patru tineri in vacanta la mare, un cort, sticle de votca pitite bine in rucsacuri si cite o drama in mintea fiecaruia. Mickey nu poate uita cum prietena lui, Ruxandra, l-a parasit pentru Radu, Radu nu-si poate reprima atractia pentru Ada, iar Ada nu stie cum sa se apropie mai mult de Andi care de fapt e gay convins. Si fiindca lucrurile nu pot fi spuse pe nume chiar atit de usor, adolescentii se complac in jocuri nesfirsite ca sa se faca intelesi. Seria de farse incepe odata cu accidentul fetei, un test pentru omul iubit transformat intr-o adevarata bufonada cind baiatul refuza resuscitarea de teama oricarui gest cu o conotatie sexuala. „Nu sarut femei” isi gaseste el scuza, drept pentru care Adei nu-i mai ramine decit sa puna capat jocului si sa se reorienteze spre un alt potential iubit. In grupul lor, Mickey este „superiorul”. Mereu bintuit de fantomele trecutului si de imaginea Ruxandrei, isi priveste amicii dispretuitor, dar in acelasi timp cu afectiune. Nu exista clipa in care sa nu-i tachineze amintindu-le de frustrarile lor si sanctionindu-le slabiciunea. Le refuza dreptul de a fi inadaptati, desi el devine cel mai nevolnic dintre toti cind le ordona sa-l ucida si sa puna astfel capat suferintei lui din dragoste. „Nu vreau sa ma sinucid. M-as simti vinovat fata de mama. De aceea, cine va extrage asul de pica ma va impusca la rasaritul soarelui”. Inutil sa le mai spuna prietenilor ca cele trei carti de joc sint identice.

Din momentul in care personajul principal isi decide soarta, lucrurile degenereaza intr-atit incit prietenii ajung sa se vineze unul pe altul si sa-si smulga marturisiri cu revolverul la timpla. „Cum ai ajuns ma sa fii asa?”, isi intreaba Mickey amicul. „L-am vazut pe frate-miu si am simtit fluturi in burta”, povesteste Andi si-si potriveste lanterna deasupra fetei ca sa para mai credibil. Dupa o melodie in genul celor de la Romantica TV, cei doi isi dau seama ca au fost dintotdeauna indragostiti unul de altul. Lantul evenimentelor absurde continua cu aparitia inoportuna a Ruxandrei, care decide in cele din urma sa-si ierte prietenul si-l convinge sa renunte la ideea crimei. Daca Mickey isi uita dorinta de moarte in doua secunde de la venirea fetei, nu la fel se poate spune despre Radu. Luindu-si sarcina in serios, adolescentul da verdictul si pune capat spectacolului.

„E doar o piesa!”

In regia lui Radu Apostol, piesa „With a little help from my friends”, de Maria Manolescu aduce in prim-plan povestea unor juni teribilisti ghidati in permanenta de principiul „totul sau nimic”. Daca pretextul scenariului nu este tocmai original, tinerii cu probleme emotionale inspirind si altadata dramaturgi sau regizori de film, felul in care actiunea se deruleaza este. In timpul fiecarei confesiuni, actorii se rup de cursul firesc al derularii faptelor si pozeaza in vedete rock, parodiind pe alocuri cintece cunoscute din repertoriul Beatles, Pink Floyd sau System of a Down. Frumusetea dramei sta insa in granita subtire dintre fictiune si real, cind spre sfirsit ofiterul de politie din sala intervine in jocul de pe scena. „E doar o piesa”, se justifica artistii si din disperare il impusca. „Ei si? A mai murit un gabor” urmeaza replica spusa pe un ton firesc, dupa care vinatoarea continua pina cind executia stabilita spre dimineata isi gaseste victima. Finalul e insotit iarasi de ritmul chitarelor, intrerupt doar de glasul disperat al personajului principal: „Aplauze!”

Catalina SCULITA

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top