La mila lui Richter

Dacă prudența este mama în­țe­lep­ciunii, chilienii au îmbrăți­­șat-o cu toată inima. Au ridicat clădiri du­­pă cele mai înalte standarde an­ti-seismice, au introdus cursuri obli­gatorii de coduită în caz de cu­tremur în școli și instituții și au probabil una dintre cele mai alerte forțe de intervenție în situații de urgență din lume. Aveau și de ce. Cel mai mare cutremur înregistrat din ultimii 1900 încoace „a avut loc în Chile, pe 22 mai 1960. A avut o magnitudine ne­maiîntîlnită, de 9,5 grade, a făcut 1.600 de victime și a lăsat în jur de 2 milioane de oameni fără adă­post.” (Gândul, 27 februarie)

„Peste 300 de morți, 2 milioane de persoane afectate și pa­gube de 30 de miliarde de do­lari.” (Ade­vărul, duminică 28 fe­bruarie) este bilanțul sumbru al celui mai puternic cutremur din anul 2004 încoace, produs în di­mi­nea­ța zilei de sîmbătă, 27 februarie, tot în Chi­le. Cu magnitudinea de 8.8 grade Richter, este al cincilea cutremur ca intensitate din lume, și a adus Chile „sub ruine. Clădiri prăbușite, poduri căzute, mii de oameni al căror singur adăpost este cerul liber. Ca­pitala San­tiago a rămas fără electricitate și apă, iar liniile telefonice sunt inutilizabile.” (Eveni­mentul Zilei, 28 februarie)

Pe lîngă alerta de tsunami ridicată de 53 de țări, mișcarea plăcilor tectonice a stîrnit mai multe orgolii as­cunse adînc sub straturi de indi­ferență. „Uniunea Europeană și alte state și-au oferit ajutorul, dar Bachelet a declarat că autoritățile chiliene «nu au nevoie de nimic în mod special» pentru moment.” (Adevărul, 28 februarie).

Cu o săptămînă înainte, în Bu­cu­­rești, s-a realizat o simulare de evacuare a unuia dintre „cele mai pretigioase licee” din capitală, în cazul unui cutremur de 7.1 grade. Printre zâmbetele și strîngerile de mînă întru celebrarea reușitei, ne­a­ve­­­­­nitele concluzii au picat ca un duș rece: „Specialiștii spun că majori­ta­tea unităților de învă­țămînt din Bu­curești se fac una cu pămîntul în cazul unui seism major deoarece au trecut prin mai multe cutremure și nu au fost consolidate între timp”. (Adevărul, 28 februarie).

Mai exact, patru din cinci școli se vor dărîma în timp ce noi ne complacem în demonstrații reu­șite, dar minore. Dacă asta îi ajută pe unii să doarmă noaptea, restul se bucură că Chile e de partea celălaltă a globului.

Cătălin HOPULELE