Gravuri compuse din fragmente de oameni

De îndată ce pășești pe holul de la Muzeul Unirii, te izbești de o energie și o bucurie molipsitoare. Nu ai cum să nu observi în­că­r­că­tu­ra de emoții ce plutește în aer pre­cum un nor, deasupra ca­pe­te­lor mulțimii înghesuite în salonul mic, pentru a contempla viziunea pe care a avut-o Dali asupra Di­vi­nei Comedii a lui Dante. Ver­ni­sa­jul expoziției a avut loc miercuri, 21 oc­tombrie, la ora 11:00 Camera lu­minoasă pare caldă și primitoa­re, iar zîmbetele atașate de chi­pu­ri­le care le poartă sînt imortali­za­te de blitzurile aparatelor alături de capodoperele ce stau cuminți pe perete și așteaptă să fie admi­ra­te și imortalizate. „Fără fo­to­gra­fii! Vă rog să încetați sau vă în­so­țesc către ieșire” strigă o voce de fe­meie vizibil iritată.

Un grup de băieți se ascunde du­pă invitați, aceștia făcînd cîteva fotografii, iar o doamnă scundă din dreapta mea îi urmează întocmai. „Oricum le găsești pe In­ter­net, dar parcă e altceva cînd le po­zezi chiar tu”, îmi spune a­mu­za­tă femeia. Gravurile, o sută la nu­măr, ilustrează în culori paste­la­te una dintre cele mai importante opere ale literaturii universale. Acestea sînt împărțite în trei frag­mente: „Infernul”, „Pur­ga­to­rul” și „Paradisul”. Fiecare este re­prezentată de cîte 33 de cînturi, a­vînd la începutul lor cîte o intro­du­cere.

Gravurile sînt așezate în or­di­ne crescătoare începînd din par­tea stîngă, astfel că mulțimea din în­căpere se tot învîrte pînă la tabloul cu numărul 100, care este așezat către ieșire, semni­fi­cînd sfîrșitul poveștii și al ex­po­zi­ției. „Dacă nu ai citit, nu ai cum să înțelegi aceste picturi, vii și doar te uiți degeaba fără să în­țe­legi nimic” spune un domn în vîrstă vi­zibil iritat de tinerii care se în­gră­mădeau să se uite la tablouri, că­tre tovarășul care îi ținea com­pa­nie.

Înconjurat de trei femei, un om le explică amănunte despre ex­­poziție, în limba engleză. În­treb pe unul dintre invitați cine este domn­ul, iar acesta îmi răspunde că este chiar cel care deține ex­po­zi­ția, însuși Thomas Emmerling. O femeie puțin trecută de 38 de ani, șatenă și scundă traducea cît pu­tea de repede, preocupată să nu-i scape nimic din cuvintele lui. „Spune că această expoziție săr­bătorește 700 de ani de la naș­te­rea lui Dante, iar lucrările au fost realizate de doi dintre cei mai mari gravori ai secolului al XX-lea, Raymond Jacquet și Jean Tarrico, la Paris, după picturile cre­ate în acuarelă a lui Dali, iar a­ces­ta îi supraveghea tot timpul și nu-i slăbea din ochi nicio se­cun­dă”. Expoziția, care arată non­conformismul și extra­va­gan­ța lui Dali va rămîne la Iași pînă pe 27 noiembrie, putînd fi ad­mi­ra­tă la Muzeul Unirii.