Cei trei actori se făcură 20

„HostelLand”, o piesă de teatru cu o abordare de tip boardgame, a adunat aproximativ 20 de spectatori joi, 8 noiembrie, de la ora 19.00, la Hala Fix. Cei trei actori, Alexandru Dobinciuc, Eduard Fiuciuc și Alexandra Cantemir au interpretat rolul unor hotelieri care și-au întemeiat propriul stat. „Cazîndu-se” în hostelul recent proclamat stat independent, fiecare om din sală își pierdea statutul de spectator și devenea jucător. Un jucător trebuia să adune cărți de resurse cu care să activeze o carte-personaj. Cu aceasta, putea să se angajeze în diferitele locuri de muncă pe care le punea la dispoziție hostelul, scopul final fiind să cîștige cît mai mulți bani denumiți, în moneda locală, „H”.

Structurat pe patru runde, spectacolul a creat cadrul ideal pentru exprimarea unor opinii și idei legate de problemele actuale ale societății. Astfel, fără momente de pauză, spectacolul a trecut de la un scenariu la altul, iar publicul n-a avut timpul necesar pentru a se plictisi pe saltelele gonflabile, înveliți cu pături și încălziți de o aerotermă care nu făcea față spațiului larg.

Chiar dacă au fost implicați și spectatorii, linia generală a acțiunii a fost controlată de actori cu ajutorul unor bilete. Pe acestea erau descrise situații care necesitau angajarea unor personaje din public, cum ar fi „trebuie sfințit cimitirul, avem nevoie de un sobor de preoți”. Cei care aveau cartea-personaj „popă” puteau să o activeze cu resursele pe care fie le aveau de la începutul jocului, fie le cumpărau de la alți jucători, și să se angajeze în situația descrisă.

Referendum peste referendum

Pentru ca totul să se desfășoare în anumite limite, personajelor li se făcea un instructaj, în timp ce unul dintre actori rostea un monolog, explicînd respectiva problemă a societății care urma să fie abordată în următorul scenariu. De exemplu, în cazul chemării doctorului pentru o consultație, chiar dacă suma hotărîtă la început a fost de 300 de H, cu tot cu „micile atenții” care tot ieșeau din mîna lui Alexandru Dobinciuc și se scurgeau în buzunarul jucătorului, s-au adunat aproape 1.000 de H. Prin astfel de situații, nu numai că au fost abordate teme actuale precum relația dintre indivizi și autorități, sistemul medical, educația sexuală sau sărăcia, dar au fost și moralizate într-un mod satiric ce amintea de dramaturgia lui Ion Luca Caragiale.

Ultima rundă care a încheiat seara, cea de dezbateri, a fost un exemplu de cît de multă nevoie au cetățenii să-și exprime opiniile. Pornind de la ideea organizării unui referendum și a votării unor noi legi pentru „HostelLand”, s-a ajuns la întrebări ca „dacă vrei să adopți un copil, însă observi că acesta dă semne că nu este heterosexual, îl mai adopți?”. O dezbatere de aproape 10 minute a pornit de la această întrebare, însă nu s-a comparat cu intensitatea celor 15 minute de argumentări și opinii pro și contra generate de „legea” „au voie să se căsătorească doar persoanele cu drept de vot, indiferent de sexul sau de numărul soților”. Pentru a oferi o opinie conformă cu legea HostelLand-ului și pentru a primii 2.000 de H, jucătorii trebuiau să își activeze personajele și să vorbească din punctul de vedere al acestora. Celelalte opinii, chiar dacă erau luate în considerare, erau, conform „legii”, anonime și nu puteau fi remunerate, ca în cazul celor asumate de personaje.

Atunci cînd actorii au anunțat sfîrșitul reprezentației, lumea încă mai argumenta opinii despre subiectele ce se discutaseră în ultima rundă. Însă odată ce s-au terminat aplauzele și s-au aprins luminile, au dispărut toate părerile, de parcă cineva le ștersese din memorie.