Arca lui Alex

Salasluiesc intr-un cartier prin care trebuie sa-ti arunci privirea la fiecare pas. Exercitiul asta nu tine de turism, pentru ca n-ai sa vezi obiective istorice ce te pironesc oriunde iti indrepti vazul. Cartierul meu e un imens sit arheologic, cu tevi de apa calda iesite dintre betoane ca oalele si ulcelele faraonilor, scoase la lumina din inima piramidelor. La mine, “la tara” (cum i-ar zice un prieten), obiectivele istorice sint, intr-adevar, istorice: nimeni nu stie cind vor fi terminate lucrarile “de modernizare”, pentru ca echipele de “restauratori” sint mai discrete decit cele care bubuie protoni sub granita dintre Franta si Elvetia. De fapt, cam toate zonele “proletare” ale orasului Iasi sint pline de-asemenea “arcuri peste timp”.

Pornind dintr-un atit de vast peisaj selenar, plin de provocari pentru urmasii urmasilor nostri, am ajuns, duminica trecuta, la un pariu cu timpul. Unul total diferit de cel pe care ti-l dezvaluie universul betoanelor zilnice. “Capsula timpului” trebuia sa existe, pentru ca aproape nimic din ceea ce-ti ofera, cotidian, Iasul, in doze de antibiotic, nu are de-a face cu ideea de valoare. “Capsula” lui Alex Condurache si-a echipei sale aduce in prim-plan secvente esentiale din singura dimensiune care ne “scoate” in fata stranepotilor: imaginati-va, doar, ce duiosi am fi in ochii celor de peste cincizeci de ani, daca, in locul viorii pe care directorul Filarmonicii, Bujor Prelipcean, a “ingropat-o” in capsula, iesenii viitorului ar fi dat de o poza cu masina tamponata a lui Ionut Bilba; de n-ar fi gasit un fabulos film despre rasariturile si apusurile de soare ale Iasului, ci unul despre “rasarituri” si “apusuri” aproape simultane ale lucrarilor de reabilitare a drumurilor; sau, daca, in locul amintirilor maestrului Sergiu Tudose de la Teatrul “National”, ar fi descoperit inregistrarea unei sedinte cu “actori” si “soprane” din Consiliul Local.

Cred ca nici Alex nu va poate spune cite dintre amintirile valoroase ale orasului, ingropate in fata Primariei, vor rezista cincizeci de ani, atunci cind copiii nascuti astazi vor deschide “chivotul”. Arca lui nu are termen de garantie: putem doar spera ca nu se va gasi cineva sa ridice cu binecuvintarea alesilor, in acel loc, un mall.

Alex. SAVITESCU

Duminca, 5 octombrie a.c., de la ora 17.00, in Sala de Consiliu a Primariei, Iasul si-a depanat, intr-o productie multimedia inedita, istoria de 600 de ani. Asa a debutat “Capsula timpului”, eveniment organizat de Asociatia Româna de Film si Televiziune si Primaria Municipiului Iasi si inclus in programul “Iasi 600”. Dupa o zi, pe 6 octombrie, “Capsula timpului”, luind cu sine amintiri, obiecte simbolice si mesaje de la personalitatile Iasului, a fost ingropata in fata Primariei. “Chivotul memoriei” contine cheia orasului adusa de primarul Gheorghe Nichita, un filmulet cu mesajele unor personalitat locale si un altul, realizat de Alexandru Condurache, format din sase filmulete care surprind diferite momente ale Iasului. In plus, capsula mai duce generatiei viitoare o icoana daruita de Mitropolitul Teofan, ca simbol al credintei, doua medalii aduse de Constantin Simirad si Sergiu Tudose, o vioara in miniatura daruita de directorul Filarmonicii, Bujor Prelipceanu. Contributia iesenilor au fost cele 600 de fotografii ale orasului inglobate in trei albule foto.

Cheia care va tine o parte din istoria orasului sub lacat au primit-o doi dintre copiii nascuti pe 5 octombrie. Ei vor fi cei care, peste 50 de ani, vor descuia “cutia” cu suveniruri.