Mica prințesă a lecturii

Adelina Filip, elevă în clasa a IX-a la Colegiul Național „Cos­ta­che Negruzzi” din Iași cîn­tă la pian de cinci ani și îi place mult să joace și tenis. A participat, de-a lungul timpului, la o mulțime de concursuri și toate di­plo­mele care i-au fost acordate le-a co­lec­ționat într-un dosar foarte gros. U­nul dintre cele mai importante premii, cu care Adelina se mîndrește, este medalia de bronz obținută la O­limpiada Internațională de Lec­tu­ră, în anul 2015.

În luna noiembrie a anului trecut, tînăra a fost invitată pentru a treia oa­ră la Guvernul României, la Gala de premiere a olimpicilor in­ter­na­țio­nali, iar în 2014 a primit Premiul de Excelență și la Seara Valorilor de la Iași. Însă, pentru o tînără căreia nu-i place să aibă timp pentru „a face ni­mic”, aceste nominalizări au deve­nit o normalitate. Participînd la o­lim­pi­ade din domenii precum fizica, ma­tematica sau lingvistica, Adelina con­sideră că ceea ce face diferența dintre un candidat și altul este modul de abordare și experiența pe care o trans­pune în cîteva pagini.

„Nu pot spu­ne că am așteptat vreodată un premiu, pentru că eu nu m-am dus ni­cio­dată la olimpiadă cu gîndul că vreau să cîștig neapărat, diplomele au venit ca niște rezultate ale mun­cii depuse zi de zi”, îmi spune tînăra cu un ton calculat, încrezător și ma­tur. Recunoaște că nu s-a dat în vînt du­pă citit din totdeauna, dar s-a în­dră­gostit de lectură cam din clasa a V-a. Cel mai mult o pasionează cărțile istorice, dar nu se limitează numai la acestea; citește de asemenea economie sau politică.

Îi place foarte mult Mircea Eliade pentru că o face să meargă mai departe de text – „Creațiile lui chiar mă fac să stau, să închid cartea și să mă gîndesc: ce a vrut să spună?”, zice aceasta, iar ochii larg deschiși dezvăluie con­vin­gerea ei că lectura este la modă ori­cînd și nu crede în mitul potrivit că­ruia Internetul va umbri cititul căr­ți­lor.

O bibliotecă cît patru pereți

Adelina „Filit”, după cum au în­ceput prietenii să o numească da­to­rită entuziasmului cu care a partici­pat la ultima ediție a festivalului de li­teratură, citește după principiul „cît de mult se poate și din domenii cît mai diverse”, iar într-o zi liberă poa­te parcurge și 200 de pagini. Cînd era mai mică, lumea lui Harry Potter o ți­nea în suspans și o fermeca pînă la fi­nalul fiecărui volum cu magia sa, iar autori precum Eliade, Dumas sau Irvin D. Yalom cu „Plînsul lui Nietzsche” fac parte din categoria „n-am putut s-o las, oricît mi-aș fi do­rit”.

Se mîndrește cu biblioteca pe ca­re o are și care îi ocupă cam trei-pa­tru pereți ai casei, mai ales pentru că acolo găsește de fiecare dată cărțile pre­ferate. „Prima carte care chiar mi-a dat o temă de gîndire și la care re­vin cu plăcere este cea a lui Antoine de Saint-Exupéry, «Micul Prinț», ca­re poate fi văzută ca o carte de co­pii mici, dar pentru mine este una care dez­văluie foarte multe sub­în­țe­le­suri”, conchide adolescenta. Ea în­săși pare să fie o „mică prințesă” por­ni­tă în cunoașterea lumii, călăuzită de o stea ce luminează puternic prin­tre celelalte.