Taverna a dansat pe ritmuri gipsy rock

O baladă de jale deschide seara de joi, 10 ianuarie 2019, în timp ce spectatorii își beau liniștiți berea și își clatină capetele ușor, după ritmul piesei. Două fete care se află la masa din fața trupei SuKaRNation cântă o dată cu solistul versurile de dor „lăsați-mă să beau acum, în crîșma asta întunecată, să beau, să plîng și apoi să uit”, cîntă un alt spectator de lîngă bar.

„Urmează o piesă de suflet”, ne anunță solistul și saxofonul răsună de trezește pereții adormiți ai Tavernei. „Eu mai beau și nu mă îmbăt” e piesa pe care se încinge o mică horă la masa de lîngă scenă, iar melodia „Mărioara” animă întreaga încăpere a Tavernei, astfel încît toți dau simultan din cap, care mai de care mai entuziasmați. „Taverna, am o idee, număr pînă la trei și, hai să ridicăm toți paharul”, îndeamnă solistul într-un ritm solemn în timp ce toți din public țin sticla de bere în mînă și o ridică spre tavan. În sala mică și cu nuanțe roșiatice, se pot observa tablouri vechi mese și scaune din lemn masiv dispuse prin toate încăperea, pe care sînt sticle de bere și coșulețe pline cu popcorn. În aer se simte mirosul de floricele și de alcool deja îmbibat în pereții localului.

Toți aclamă „bis” pentru piesa „Mărioară” și Victor, solistul trupei, un tip pe la 30 de ani, cu părul lung, care îi flutură adesea cînd dă din cap pe ritmul muzicii, își ia în grabă chitara în brațe, fuge pe mesele din dreapta încăperii Tavernei și oferă publicului un solo. Trei dintre cei aflați acolo încing o horă în fața scenei și rînd pe rînd li se mai alătură și de la alte mese. Toți spectatorii se împrietenesc rapid și joacă fără încetare. „Dacă oamenii dansează aici, eu zic să facem una frumoasă pentru inimă aleasă”, spune solistul și toți membrii trupei îi înțeleg mesajul simultan.

Oamenii se tot adună în horă pînă nu mai încap printre mesele pline ale localului, spectactorii solidari le fac loc, chiar se alătură și ei jocului, iar restul sînt invitați să cânte singuri „șai dai di da da da” cu multă putere ca să răsune „Taverna noastră”. „S-aude o vioară, s-aude un țambal” și vioara trupei se poate auzi și ea triumfătoare dincolo de țipetele oamenilor deja înflăcărați de atmosferă.

„Țigăncușă ești frumoasă, țigăncușa ești a mea”, îi determină pe toți să sară în picioare și să dea din cap după ritmul piesei. Spre miezul nopții în lumina roșie a Tavernei se aude „gas, gas, gas” și lumea țipă entuziasmată ca și cum ar fi cea mai așteptată piesă a serii. Astfel, cei din public au dansat fără oprire și au dedicat cel puțin o piesă solistului care a întreținut toată noaptea Taverna în picioare.

de Ioana DOLEANU