La Iasi s-a plimbat ursul

Calciiele trebuie sa zbirniie, susanul sa sara de pe colaci si mastile sa alunge rautatile anului. La Casa de Cultura a Studentilor, Festivalul de folclor „Datini si obiceiuri de sarbatori” a adunat simbata, 15 decembrie, trupe de colindatori din toata Moldova, sa ureze auditoriului un an mai bun. Incalziti putin de scurta trecere prin Belfast, co-lindatorii au urat sincer, cum i-au invatat batrinii, nu si-au ascutit limbile si nici nu si-au periat sumanul.

Cu miros de piele de oaie, cu sunet puternic de bice si clopotei, sucevenii si-au cistigat publicul de la primul colind. Au intrat in ordine, flancati de un alai cu tarancute, pregatite cu cetini de brad in mina, sa colinde. Picioarele flacailor s-au impleticit in dansuri dracesti, au ascuns doar supararea sub masca, nu si-au uitat veselia si si-au strigat pe voce neaparat groasa „mindruta”.

Moderatorii s-au cam bilbiit, au fost iertati pentru ca spectacolul si-a meritat cliseul: „invitatii n-au nevoie de nici o prezentare”. Neamtul a venit doar cu doua trupe, din Raucesti si Oglinzi, cu mai multe personaje inspaimintatoare care si-au ridicat a indurare toiagele incretite spre cer. Au tinut sa avertizeze „domnisoarele si fetele mari” ca discoteca nu e tocmai un loc de mers. Intrarile in scena erau prinse in ploi de aplauze sincere. Arnautii s-au ridicat mindru, au dansat in cerc, au pomenit de barbatia lor. Unul dintre colindatori, tot de dragul ovatiilor si al publicului, a pozat si a trimis bezele, nu fara a-si deranja nasul prea lung al mastii inspaimintatoare. Cu sacourile tintate de decoratii si clopotei la cingatoare, irozii s-au invirtit mindru pe cintec de trompeta si toba. Cei mai in virsta au colindat despre „traditia sfinta” pe care o poarta ca pe-o povara frumoasa.

Cite bordeie, atitea colinde

In sunete puternice de toba au aparut si cei din formatia ursilor de la Bacau si sigur, in sala, cel putin o fata s-a strins de bratul unui prieten, de teama a ceea ce poate urma. Ritmul cadentat de duba s-a pastrat pe tot parcursul spectacolului ursilor, barbati, copii si femei purtind in spate povara de ceva kilograme a costumului original cu blana si cap de urs. S-au tinut pe marginea scenei cu labele de cap si au urmat regia: au mormait a nemultumire dupa care s-au culcat pe podea. Ursarul s-a explicat cu spatele la public, poate sa mai ascunda din roseata obrajilor incinsi: „Ursii s-a imbolnavit, ursii mei s-a-ndragostit”. Aplauzele nu au fost pentru incurajare, ci pentru inedit. Nu au fost alti concurenti care sa ii egaleze la spectacol, s-au intors de la un alt festival de la Sibiu cu gindul sa-l tina minte si pe cel de la Iasi. S-au chinuit, i-au trecut sudorile in costumul gros, dar au meritat diploma de excelenta si legatura de covrigi din partea organizatorilor. Copilasii s-au uitat curiosi din bratele bunicilor si sigur i-au multumit ursarului din Comanesti care a aruncat toti colacii in sala, ca semn de multumire.

Trupa din Miroslovesti a venit cu o „mioara” inconjurata de patru cerbi care sa o curteze si sa o protejeze inconjurind-o intr-un cerc al vinatorii. Capra s-a jucat sus de mina sigura a barbatului care a scos indraznet capul din patura pufoasa si a tras de ata ca sa ii miste gura. A iesit cu incaierare cind cerbii s-au luat in coarne, dar la final, toti au fost rasplatiti cu o bucata de colac potrivita bine de capitan intre falcile lor de lemn.

Finalul reprezentatiilor s-a petrecut tot dupa regie, peste interventia prezentatorilor, cu muzica de fanfara improvizata si urari de „un an mai bun”. In culisele salii Gaudeamus, dansul s-a prelungit dupa traditia umblatului cu cintec pe ulitele satului, si pe aleea din spatele Casei de Cultura.

Au invitat la dans fetele de la ferestre si au scapat de emotii la o tigara. Pentru o zi din an au facut destula galagie cit sa adune toti gospodarii in centrul satului.

Andreea ARCHIP

Carmen AVADANOAEI