La Iași, în weekend s-a ascultat folk

Șlagăre vechi, poezii eminesciene puse pe acorduri de chitară, piese de-ale lui Ed Sheeren, compoziții proprii și versuri despre Iași, toate s-au cîntatla Festivalul Național Folk’n’Iași, care a început vineri, 10 mai 2019 și s-a încheiat două zile mai tîrziu, duminică, 12 mai 2019. Deși în prima zi evenimentul trebuia să aibă loc „La Balenă”, iar în cea de a doua în grădina de la Palas Mall, toate cele trei zile s-au desfășurat în sala Dublin a Casei de Cultură a Studenților din Iași (CCS) din cauza ploilor. Folk’n’Iași este un concurs unde candidații au putut participa individual sau cu o trupă și a trebuit să interpreteze trei sau patru cover-uri în prima zi a competiției, iar în a doua o compoziție proprie despre Iași, capitală națională a tineretului.

„Îți putem face o poză pentru a o pune pe pagina de FacebookFolk’n’Iași?”, te întrebau cîteva fete cu tricouri negre înainte să intri în sală de la CCS, în timp ce se pregăteau să îți dea un steguleț cu numele festivalului și cîteva pliante pe care scria să mergi la vot. Cînd intri în încăperea slab luminată, cu tavanul colorat în verde, roșu și galben, ai senzația că ești acasă la un prieten sau în garajul în care repetă o trupă, nu la un Festival Național de muzică.

În prima zi, fiecare concurent care a urcat pe scenă a cîntat cîteva cover-uri însă, la început, publicul părea plictisit– cu toții stăteau pe scaune, vorbeau între ei și se uitau pe scenă doar cînd interpretul termina melodia. Unul dintre concurenți, Ana-Maria, o fată cu părul prins în coadă și cu o chitară acustică în mînă, care a spus că prietenii îi zic ANAF,a cîntat o piesă în care zice că alcoolul nu trebuie consumat, iar un tînăr din primul rînd a ridicat un pet de bere și a început să bea. Atmosfera s-a schimbat atunci cînd pe scenă au urcat doi băiețicare au interpretat o piesă de la trupa Pheonix – „Nunta”. Vocile lor au făcut sala să răsune, iar unii spectatori și-au scos telefoanele mobile din buzunare și au început să filmeze. „Prea buni sînt tipii ăștia”, îi spus un tînăr unei fete în timp ce își deschide camera foto.

Iașul, personajul principal al muzicii folk

Într-un loc mai retras al clubului, în a doua zi a concursului, un tînăr cu părul lung pînă la coate și cu o șapcă neagră pe cap, membru al trupei Duba, începe să facă flotări. După ce a terminat cu partea de sport, urcă pe scenă împreună cu solista și doi instrumentiști ai trupei. „Melodia originală este de la Azur, dar noi am modificat-o pentru a se potrivi acestei ocazii”, spune băiatul care cu ceva timp în urmă făcea flotări. „Sper ca ei să cîștige!”, țipă o fată la două persoane de lîngă ea, care se prefac că nu o aud și o rugă să mai spună o dată și de data asta mai tare.

„Ce-om mai rupe la opinci/ Și-om face gropi adînci”, se aude în toată sala, iar podeaua începe să vibreze ușor. Fotografii se plimbă dintr-o parte în alta – cînt te uiț o după ei în sală, sînt ba la etaj, ba la parter. Deși inițial nu au fost mai mult de 40 de oameni, cînd se lăsă seara încep să apară din ce în ce mai mulți studenți. În spatele scaunelor, o fată cu părul scurt și creț dansează singură, iar pașii ei o fac să se îndrepte puțin către un bărbat pe care l-a salutat.
Chitara băiatului din trupa Duba şi fluierăturile solistei, care cînta piesa „Adeline” a celor de la Timpuri Noi se armonizează făcînd publicul să se ridice de pe scaune și să aplaude minute în şir. După ce băieții de la Duba coboară de pe scenă, mai mulți oameni din public se duc afară, unde se așază pe scările din fața CSS și se uită la niște tineri care dansează în cerc în fața scenei FestudIS.

Text scris de Andreea Cibotariu