Generația Compact, play și de la capăt

Dacă-ți era dor să cînți iar versurile melodiei „Mă voi întoarce (după ani și ani)” care răsuna în boxe încă din 1994 și pe care e imposibil să n-o fi fredonat măcar o dată, indiferent de generația din care faci parte, înseamnă că n-ai ratat concertul live de vineri, 23 februarie, din Oxford, a celor de la Trupa Compact. Născuți în 1977, la Cluj, și devenind cunoscuţi publicului în 1981, trupa Compact i-a făcut pe cei aflați la început de weekend lîngă ei să-și retrăiască tinerețea cu mîinile în aer, să fredoneze alături de ei fiecare piesă și să se îngrămădească lîngă scenă pentru a se pierde în dans.

E puțin peste ora 22.00, oră la care s-a anunțat începerea concertu­lui, iar în încăperea pubului Oxford lumea a început deja să se strîn­gă. Dacă te uiți în jur ai impresia că întîia generație iubitoare a trupei Compact s-a strîns laolată de prin împrejurimi și-au venit să se mai înfrupte dintr-o atmosferă pe care rar o mai întîlnești astăzi. „Mai sînt trei minute ca să înceapă azi”, spu­ne o doamnă brunetă, îmbrăcată în ne­gru, cînd vedea că e aproape mie­zul nopții.

Ca și cum i-ar fi auzit chema­rea, cei patru membri ai trupei Compact urcă pe scenă și-și salută fanii, în timp ce își acordează instrumen­te­le. Băieții poartă tricouri negre, cu în­sem­nele trupei, și în picioare teniși co­lorați. Cînd începe prima piesă, „Stai cu mine”, mai bine de ju­mă­ta­te din sală se ridică de la mese și se îngrămădește lîngă scenă, spre exas­perarea chelneriței, care-i ne­vo­ită să-și facă loc cu coatele și să se scuze continuu ca să poată duce co­menzile la mesele din față. O doam­nă și-a adus cu ea copilul de vreun an, pe care-l poartă la piept, într-un marsupiu albastru pentru bebeluși. Copilul doarme fără să pară afectat de hărmălaia din jur sau de vibra­ții­le puternice ale boxelor. Mama dansează energic pe „La mulți ani, iubirea mea”, alături de prietenele sale, care din cînd în cînd îl alintă pe cel mic cu cîte o mîngîiere.

Pe monitoarele pe care pînă a­tunci rulau videoclipurile melodii­lor ce se auzeau, apar acum live cei de la trupa Compact, trecuți printr-un filtru roșu-verzui. Sub el, trei fete și trei băieți s-au separat în două grupuri și comentează fascinați atmosfera din pub. Paul Ciuci, solistul, își zdrăngănește chitara în sus și-n jos și face din ochi celor din pri­mul rînd. La finalul fiecărei melo­dii invită mulțimea să cînte împre­ună cu el refrenul și să agite mîinile în aer. Oamenii îl aclamă și fredo­nea­ză împreună cu el versurile aproa­pe acoperindu-l.

Cînd sunetul de chitară înfun­dă boxele, oamenii își mișcă trupu­ri­le energic și se balansează după ritm. O domnișoară îmbrăcată în hai­ne de camuflaj, ce poartă pe cap o șapcă neagră, își face poze în timp ce dansează și apoi se înghesuie în grupul din față ca să vadă mai bi­ne. Lumea filmează și își lasă telefoanele din mînă doar atunci cînd se alătură corului tot mai voios. „Și acum, pentru că se apropie Dragobetele, o să cîntăm una de dra­gos­te, «Zîmbetul din ochii tăi»! Sper că mă auziți și voi, cei din spate”, strigă solistul și-și pune mîna strea­și­nă ochilor ca să-i vadă mai bine pe cei care încă stau jos.

La o masă de lîngă scenă, trei generații dintr-o familie s-au adu­nat pentru a-i asculta pe cei de la Compact. Bunicul s-a ridicat de pe scaun încă de la prima melodie și încearcă să țină pasul cu cei mai tineri. Fiul său, un bărbat la vreo 40 de ani, poartă un tricou negru cu poza celor din trupă imprimată pe piept și strigă la finalul fiecărei piese –„haideți, vrem «Un alt început»”. Îl ține alături pe fiul său, un puști brunețel și ciufulit, care se ridică de pe scaun și dansează doar la melodiile care-i plac. „Bine, «Un alt început». Eu vă dau refrenul și voi mi-l dați înapoi. Să vă aud!”, vine răspunsul de pe scenă și-i suficient cît să le dea glas mulțimii.

Concertul s-a încheiat după vreo oră jumătate, asta după ce băieții s-au asigurat că toată lumea s-a ridicat de pe scaune și-a fredonat cu ei măcar o dată. Seara, care-a lăsat impresia unei întîlnire între prie­te­ni vechi, s-a consumat tot după versu­rile unei melodii Compact – „în sea­ra asta mare, cu toții vom cînta/va fi o sărbătoare, ce n-o pu­tem uita”.

Sursa foto