Dragobetele, schițat cu creioane colorate

Vineri, în seara de Dragobete, în loc să stea acasă pe canapea, uitîndu-se la filme romantice, îngropate în servețele ude de lacrimi și înfulecînd bomboană după bomboană, domnișoarele singure au ales să petreacă o noapte în oraș „ca între fete” împreună cu Feli și întrebînd la unison orice fost iubit: „Cine te crezi?”. Tristețea înecată în alcool împreună cu inhibițiile, le-au făcut pe tinere să se lase purtate pe ritmul muzicii pe brațele oricărui Făt-Frumos binevoitor, dornic să le țină companie pînă la începerea concertului din clubul Times.

În ultimele minute în care intra­rea încă mai este gratuită, cu puțin în­ainte ca ceasul mare și roșu de pe pe­re­te să arate ora 21.30, clubul Times devine din ce în ce mai neîncăpător, cei mai norocoși fiind cei care au a­pucat să-și rezerve cîte o masă. Implicit aceștia sînt și cei care atrag pri­virile invidioase ale celor care se spri­jină leneși de pereții pubului. Ori­cum, canapelele cafenii sau scau­ne­le din jurul barului se dovedesc a fi i­nutile atunci cînd muzica răsună în difuzoare făcînd inima să-ți bată mai puternic, iar dorința de a dansa fi­ind ca o mîncărime ce se transmite din vîr­ful degetelor de la picioare în tot cor­pul.

În ciuda ceasurilor de pe pereți și-a numelui sugestiv al localului, con­certul începe mult mai tîrziu de­cît era anunțat. Asta nu pare a-i fi de­ranjat pe tinerii puși pe distracție în noaptea în care cuplurile își sărbă­toresc iubirea, iar cei singuri își cau­tă jumătatea. După o lungă sesiune de poze cu fanii, Feli își croiește loc prin mulțime spre trupa care o aș­tep­ta deja pe scenă.

Copaci cu blițuri pe ramuri

După ce a trecut printr-o modifi­care drastică a aspectului fizic, cîntă­reața este aproape de nerecunoscut, zîmbetul fiind, totuși, inconfunda­bil. Fanii adunați în jurul scenei cîn­tă, împreună cu aceasta, fiecare vers al piesei „Cine te crezi?”, acesta fi­ind un imn al fetelor rămase singure și îndurerate în seara de Dragobete. Mul­țimea din jurul barului s-a mu­tat acum în centrul localului, sor­bind fiecare „ioi” și „no” al artistei. O fată cu părul roșcat încearcă să-și facă loc prin încrengătura de mîini cu telefoane mobile, poate o reuși și ea să-i faca o poză cîntăreței. O alta, mult mai scundă, dar cu părul vopsit în aceeași nuanță roșie privește pe ecranul telefonului prietenului ei, aceasta fiind singura modalitate de a vedea ceea ce se întîmplă pe sce­nă. Lumina scăzută din bar, este în­locuită cu blițurile camerelor de fotografiat care cad pe chipul cîntă­re­ței și orbind-o pe aceasta.

Creioanele colorate ale lui Feli desenează pe chipurile spectatori­lor zîmbete, aceștia lăsîndu-se pur­tați de vocea acesteia către castelul său din lumea basmelor. „Sufăr de insomnii/ dacă nu vii” cîntă artista făcînd un cover pentru melodia lui Smiley, mentorului ei de la emisiu­nea în urma căreia a devenit cunos­cută publicului, Vocea României. Artista mărturisește că valul de sim­patie din partea publicului o cople­șește, iar în timpul piesei „Va urma” îi lasă pe cei din sală să cînte mai bi­ne de jumătate de melodie.

Fotoliile moi sînt acum goale, iar sticlele de bere au rămas abando­nate pe mese. Niciunul dintre cei ca­re au reușit să prindă loc mai aproa­pe de scenă nu îndrăznește să se miș­te de teama de a nu fi împins rapid în rîndurile de mai în spate. Rîndu­ri­le compacte mai sînt sparte doar de o domnișoară care trece ba din col­țul drept al scenei în cel stîng, ba din spatele mulțimii în față, pentru a surprinde cadre cît mai exacte din timpul concertului. Acest lucru îi ne­mulțumește pe cei din sală și nu e­zită să protesteze, împingîndu-se în cameramanul amator ori cu un cot, ori cu un umăr.

Ticăitul ceasului mereu deasupra scenei

În localul Times, Feli cîntă pie­sa cu același nume, spre amuzamen­tul fanilor, ba mai mult, de parcă a­ceastă coincidență nu ar fi de ajuns, ea este urmată de o alta, numită „Tim­pul”. Mulți intre cei veniți la con­cert sînt prieteni de-ai artistei, du­pă cum spune chiar ea, declarînd Ia­șul un „oraș de suflet” unde se sim­te binevenită. Din public se aud a­de­sea comentarii nostime cărora, Feli le răspunde în aceeași notă amuzan­tă. Vizibil emoționată, cîntăreața ur­mărește mereu cu privirea foaia așe­zată pe podeaua scenei unde sînt scri­se titlurile pieselor după ordinea în care vor fi cîntate, dar chiar și a­șa, aceasta le încurcă, punîndu-i pe membrii trupei în dificultate.
Atunci cînd microfonul se în­dreap­tă spre ei, tinerii din fața sce­nei se retrag, puțini fiind cei cura­joși care chiar se încumetă să cînte cî­teva versuri. O tînără cu părul blond și lung, este invitată alături de ar­tis­tă pe scenă și face față cu brio testu­lui microfonului. Curajul său este răs­plătit la final cu o îmbrățișare. Cînd în bar se aud acrodurile rock a­le piesei „Constantine, Constantine” mulțimea prinde viață, simțind par­că că aceasta este ultima melodie din concert.

La fel de repede cum mulțimea s-a adunat în fața scenei, aceasta s-a mutat acum în patrea stîngă a localului, unde, cu emblematicul ceas uriaș cu cadranul roșu, în fundal, Feli continuă sesiunea de fotografii cu fanii. Încă fredonînd refrenele și cu urechile țiuind, unii își caută hai­nele pe rătăcite printre umerașele co­lorate.