Din Piața Unirii se vede granița cu Mexic

Șoc-șoc-groază! Niciun comentariu la Din Piața Unirii se vede granița cu Mexic 9

Cînd te gîndești că Eiffel a proiectat Grand Hotel „Traian” pentru a servi drept teatru, ultimul lucru care îți trece prin minte este că într-un salon din acesta s-ar putea auzi vreodată, la început de noapte, o bandă de mariachi care mai și chiuie. Pentru ca scenariul să pară și mai incredibil, așază-i pe toți în Salonul Clasic, cu aer burghez și pune-i să cînte cu foc și să se miște greoi, unul după celălalt, în ritm de salsa. Aceasta este povestea serii de 6 octombrie, cînd la Restaurant „Traian”, printre Serenadele Toamnei, s-a numărat și o serată mexicană care s-a lăsat cu burrito și rumba.

Puțin trecut de ora 20.00, în Restaurantul „Traian” doar per­so­­na­lul de servire e gătit pentru pe­­trecere, cu ilice ca de aur și zîm­be­­te atît de bine întipărite pe chip în­cît devii aproape invidios. În Sa­lo­nul Clasic sînt doar patru oa­me­ni care stau risipiți și fie butonează lap­top-ul, fie își așteaptă ne­răb­dă­to­ri partenerii. Nici unul însă nu pare să observe agitația care își face încet-încet sim­țită prezența.

Cu excepția lui Julio Iglesias, care cîntă în spaniola lui înțeleasă nu­mai de el, nici un alt indiciu nu a­rată că urmează să fie o seară mexicană. Deocamdată.

Toate mîncărurile se termină cu „s”

Un bărbat cu o chelie generoasă cere lămuriri chelnerului cu pri­vi­re la meniul mexican. Se fîstîcește în de­numiri, parcă îl atrage un „Que­sa­dillas rapida”, (n.r. papanașii me­xicani) dar denumirea e prea dificilă și îl face să renunțe. „Mă mai gîn­desc”, spune el ne­în­țe­le­gînd cu ce se mănîncă preparatul cu nume di­fi­cil de pronunțat. „Aș­tept să vină și partenera mea”, continuă pe un ton atît de nehotărît, încît ai zice că e doar un pretext pentru a-și as­cun­de neștiința.

Meniul cu preparate mexican ascunde multe capcane și, dacă ești dis­pus să mănînci picant, atunci si­gur ai ajuns unde trebuie și nici nu mai contează în ce limbă mănînci, me­xicană sau română.

Cîntări cu pălării

În încăperea albă cu stîlpii de un galben ca de ceară ar fi mers și niș­te ghirlande colorate împînzite pe ici-colo, poate două-trei sombrero- uri agățate de pereți, pentru ca atmosfera să fie pe deplin mexi­cană. În pofida acestor lipsuri, Se­ra­ta plusează la capitolul voie-bună ime­diat ce prezentatoarea subțirică și cu părul de un negru care amin­teș­te de Morticia Adams, îi invită pe Mariachi Band în sală. Intra­rea lor este cum nu se poate mai nime­ri­tă, într-un moment în care sunetul de trompetă este așteptat precum ploaia în perioadele acestea vă­ra­ti­ce de toamnă. Unul după altul, cu pă­lă­riile care aproape le a­coperă vederea, „mariachii” intră în sala de me­se, unul ținînd trom­pe­ta sus, altul cu trombonul încolăcit în jurul său într-un fel caraghios ca­re aproape îl lasă fără aer. Tamburina zor­năie ținînd un ritm de ea știut, no­tele ascuțite de clarinet se ridică pî­nă la tavan și lasă în urechile as­cul­tătorilor un sunet iute și miș­că­tor.

Pe pași de salsa

Muzica și dansul fac o pereche per­fectă. Nu același lucru se poate spu­ne și despre cei doi dansatori in­vitați să dezvăluie Mexicul în pași de merengue și salsa. Ei își mișcă suav, dar stîngaci corpurile și chi­pu­rile lor reflectă mai multă con­cen­tr­a­re decît bucurie. Ea – subțirică și cu un joc ușor îngenuncheat, el – pu­țin mai destins, reușește să zî­m­bească mai des decît partenera lui; par niște copii care apar pentru pri­ma oară la „Tip-Top Mini Top”, dar sa­la urmărește cu interes mișcările și îi răsplătește cu aplauze puternice.

Mariachi își clatină pălăriile și „La cucaracha” sună veselă din in­stru­mentele fermecate care hi­pno­ti­zează sala, lăsînd chipuri curioase, cu zîmbete pe jumătate schițate. Cînd magicienii își strîng ustensi­le­le și pleacă, mesenii aplaudă ca tre­zi­ți dintr-un vis atît de real, încît li s-a părut că aud niște mariachi cîntînd în Sala Clasică a Restaurantului „Tra­ian”.

Cristina BABII

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top