Cu bocancii la pas prin rockul românesc

Festivalul Rock`N`Iași Indoor Edition a sărbătorit weekendul trecut, timp de patru zile, un deceniu în care cele mai cunoscute nume din muzica rock au urcat pe scena Casei de Cultură a Studenților din Iași (CCS). Începînd de pe data de 27 octombrie și pînă pe 30, zeci de iubitori de muzică puternică și-au scos tricourile cu trupele preferate, hainele de piele și bocancii de la naftalină și înarmați cu doze de bere au dansat și au dat din pletele care fluturau haotic în vînt pe ritmul chitărilor electrice.

„Noi cînd ne întîlnim se face va­ră”, este declarația muzicală a trupei Ska-nk către cei care s-au adu­nat în fața scenei. Sfidînd vremea plo­ioasă, prima seară a festivalului s-a încheiat cu noi tînjind după va­ră și rîzînd în hohote de versurile cu sub­înțeles ale carismaticilor bă­ieți. CCS este împînzită de oameni de toate vîrstele, iar pentru părinții care as­cultă muzică rock a devenit deja o obișnuință să își ia copiii la fiecare ediție. Îmbrăcați la rîndul lor cu ge­cu­țe din piele, eșarfe asortate și ghe­tuțe negre, micuții rockeri dau și ei din cap și fredonează cum pot melo­diile, iar după fiecare cîntec se chinu­ie să ridice cîte două degete în aer, exact așa cum le-a arătat mami că se face. „Eu la patru ani nici nu știam ce-i aia muzică”, se miră un băiat cînd fetița de lîngă el îi spune stîlcit că trupa ei preferată e „Guns N’ Ro­ses”. Îmbrăcată într-o rochiță albă și cu părul făcut codițe, Diana se între­ce cot la cot cu cei mai mari la Beer Pong. Străduindu-se să se vadă de după masă, fetița lovește strategic min­gea nimerind aproape de fieca­re dată măcar cîte un pahar. După ce își ia premiul, o pungă de bom­boa­ne, se învîrte pe hol ca o mi­că ba­lerină, iar cînd se mai lovește de cîte un om își cere politicos scu­ze și își continuă piruietele.

Povești cîntate cu dor

Sunetul unei chitări electrice fa­ce ca toată sala să se adune în fața sce­nei, iar urletele și aplauzele să întîmpine, în cea de-a doua zi de fes­ti­val formația Coma. După o pauză de aproape jumătate de oră, publi­cul abia așteaptă să fredoneze fie­care vers al trupei. Sorbind parcă cuvinte­le solistului, fanii cîntă vers cu vers melodii mai vechi și mai noi de pe ultimul album. „Cîntă-mi povestea/ Să nu mai uiți nicicînd, nicicum”, ră­su­nă una dintre cele mai vechi și mai așteptate melodii ale serii. În pauze­le concertelor, cînd trupele se schim­bă și își acordează instrumentele, fie­care profită cum știe mai bine. În timp ce unii se în­ghesuie la corturile albe de afară pen­tru a fuma, alții își folosesc bonu­rile primite la intrare pentru a cum­păra bere, suc sau floricele de porumb. „Arăți ca dra­cu? Noi te fa­cem să arăți mai bi­ne!”, scrie cu ca­riocă în dreptul u­nei mese de unde ies diferiți mon­ștri și scheleți, pic­tați meticulos de cîțiva voluntari ai fetivalului. Pentru cei care nu au vrut o nouă înfățișare, au putut juca în pa­uză Beer Pong pentru stickere cu trupe, și-au putut face codițe cu ață sau și-au tatuat mîinile cu henna.

Cei care au venit cu un buget mai mare, au putut să cumpere de la standul cu suveniruri de la albu­me și pînă la tricouri personalizate cu membrii trupelor sau cu versu­rile melodiilor preferate care să le amintească de festival. Cînd ușile se deschid, toți se îngrămădesc să a­jungă cît mai aproape de scenă. Fie că primesc pene de chitară, inimioa­re, partituri sau bețe de tobe, fanii vor să pună mîna pe cîte ceva, dar vor să fie aproape de scenă și pentru a da noroc cu favoriții lor. La rîn­dul lor, îi răsplătesc aruncîndu-le pe scenă cîte o eșarfă sau un tricou.

Secretele Olgăi

De după un paravan alb se zăreș­te umbra unei siluete care dansea­ză lasciv pe piesa băieților de la „Hteththemeth”. „Olga nu-i nici urî­tă, nici frumoasă/ Afurisită crea­tură/ Și fiind foarte jucăușă/ Ține secrete după ușă”, ne-o descrie voca­listul pe fata din umbră. Purtînd măști albe care le acoperă întreg chi­pul, băieții pun în scenă un adevă­rat spectacol de teatru și muzică. În funcție de melodia pe care o cîntă a­ceștia aduc în scenă diferite persona­je și schimbă nu mai puțin de șapte costume, interpretînd cîte un rol pen­tru fiecare melodie.

Solistul de la „Equilibrium”, o trupă venită din Germania, profită de atmosfera deja încălzită, iar la cererea lui cei din față se prind într-un poggo unde se lasă cu trînte și do­ze de bere pline lansate prin aer, u­dîn­du-i pe cei din jur. Ultima seară a festivalului este dedicată în întregime în amintirea „fraților” care și-au pierdut viața acum un an într-unul dintre cele mai tragice eve­nimen­te care au avut loc vreodată. Toa­te trupele au interpretat un cîntec în memoria „îngerilor care au căzut în Colec­tiv și a celor care încă mai suferă în spitale”, după cum a spus unul dintre organizatori.