Melodiile românești vechi au gust de aloe vera

Chiar în mijlocul săptămînii, fără să mai țină cont de cursurile sau seminariile de a doua zi, studenții s-au adunat să se distreze. Astfel că miercuri, 25 februarie, în Hunter’s Pub, s-a organizat o seară doar cu melodii românești din anii 1990 și 2000 pentru cei care au vrut să-și amintească de muzica pe care o ascultau la casetofoane. Nu au lipsit piesele trupelor O-zone, Simplu, L.A., 3 Sud Est sau Bosquito, nici elogiile aduse zilelor calde de vară aduse de Andre, Genius, Exotic sau Non-Stop. 

Mirosul de tărie din jur este îndul­cit de cel de aloe vera cu care sînt um­plute paharele de shot-uri care trec în tăvi pe la fiecare masă. Pentru că ba­sul este dat prea tare mesele sînt în­că ocupate, nimeni neavînd curaj să ia­să la dans. Însă de îndată ce petre­că­reții aud cuvintele în limba română ale melodiilor de acum zece ani, sca­unele sînt date pe spate și ei în­cep să se întreacă alături de amici în miș­cări ghidușe.

Ritmul alert al melodiei „Lău­ta­rii” pe care o cînta Spitalul de Ur­gen­ță în 2002 îi face pe toți să arate ca niș­te titirezi colorați care nu doar se rotesc. Energia pe care a transmis-o piesa în care acordeonul are solo și tobele sînt bătute cu o plăcere ne­bu­nească îi face pe cei prezenți să sară la fiecare dîmb imaginar construit de no­tele înalte. Odată cu startul petrecerii cu muzică românească, pe la fiecare masă s-a dat startul și jocului „Ghicește melodia, anul și tru­pa”. Cine a trecut de partea aceasta ajun­ge la etapa a doua a jocului „Ce vers urmează?”. Cu degetul ară­tă­tor întins acuzator către prietenul său, un băiat îi spune tare numele piesei, rîzînd amîndoi zgomotos.

Fuste scurte ca în `90

Un cuplu care s-a instalat în ca­pă­tul culoarului din partea stîngă a localului cîntă împreună cuvintele fredonate de fetele de la A.S.I.A. „Sună periculos/ Trage fusta mai jos”. Astfel că el, o matahală, face din ea, ființă firvă, tot ceea ce vrea. Un tricou negru este fluturat în sus și-n jos. La­serele l-au dat de gol pe bărbatul ca­re a făcut din iubita sa o mario­ne­tă. O ridică pînă la tavan, o învîrte și face cu ea prize demne de o sală de repetiție sau de o cameră privată lă­sînd fusta fetei să se ridice mai mult decît trebuie.
Muzica românească nu ne lasă să stăm jos și nici nu reușim să ne cum­părăm o altă bere datorită ritmulul foarte energic. Poate de aceea de bar se sprijină pe rînd zeci de băieți ple­cînd de acolo cu cîte o blondă rece și cu un rînjet pe buze. Unul dintre ei lasă o mînă să leviteze în aer, își miș­că aritmic picioarele fără să le dez­li­pească podea, fetele de la Angels cîntă „Așa’s băieții/Umblă nu­mai după fete”.

O cuceritoare joacă pe degete doi băieți. Unul cu cămașă albă și strîns la mijloc de o vestă neagră minus­cu­lă, celălalt tot cu cămașă, dar una care imită textura jeanșilor. Joacă ro­lul unei fețite fatale. Dansează ba cu unul ba cu altul și cînd se satură se preface că nu îi place melodia pentru a se liniști puțin, pentru a bea o gu­ră de apă și mai ales pentru a-l lăsa pe celălalt să vină să danseze cu ea. Ba­lanța înclină evident spre băiatul cu cămașă înschisă la culoare. El se miș­că pe ritm și o lasă pe ea să se pună în valoare. Pe ritmul latino al melodii­lor trupei Bosquito, cei doi se apropie din ce în ce mai mult lăsîndu-l pe ce­lălalt fără speranță.

Carusel fără cai

Nu era o petrecere adevărată cu muzică românească dacă lipseau „Dra­gostea din tei” a trupei O-zone, „Gașca mea” de la Hi-Q sau ceva cîntat de băieții de la Simplu. Cînd Domnul Problemă a început să-și cînte adulterul, fetele și băieți țipă în semn de susținere, de parcă toți și-au înșelat partenerii. Petrecerea stu­den­ților nostalgici se încinge și mai tare. Melodia Loredanei Groza sparge bo­xele și să-i facă pe toți să țipe „Le, le, le” pînă dimineață. Titirezii ajung par­că într-un carusel care îi amețește cu viteza de rotație prea mare și cu prea multe sunete trîntite peste urechi. Din carusel dispar caii, dar rămîn culorile și senzația de amețeală. Melodia se schimbă, oamenii se redresează și formează „Hora din Moldova” așa cum dictează Nelly Ciobanu, mol­do­veancă de peste Prut. Strigă în difu­zoare: „Foaie verde-a bobului/ Ju­ca­ți hora neamului/ Și zii mai tare lău­ta­re/ Să se-audă-n lumea mare/ Joa­că hora mic si mare” și nimeni nu îndrăznește să facă altfel.

Jocul „Ghicește melodia, anul și tru­pa” reîncepe odată cu altă melo­die. O luăm de la capăt iar și iar, pînă la sfîrșirul serii. Totuși cine cînta me­lodia cu versurile „Vino lîngă mi­ne/ Știu că vrei/ Strînge-mă în brațe/ Pînă număr la trei”?