Reporterii atacați cerebral

Venim de la facultate sau de la ser­vi­­ciu, lăsăm geanta la ușă și ne arun­căm în fotolii cu telecomanda în mî­nă. A devenit un automatism sau mai de­gra­­bă o nevoie vitală să ne luăm doza zil­­nică de informație. Și din confortul fo­­toliului de piele, cînd așteptăm cu ne­­răbdare să vedem al cî­telea Guvern fa­­ce boc, parcă nici nu mai contează cî­tă apă intră în ciz­me­le reporterului a­mă­­rît care transmi­te de la inundații.

Așteptăm pasiv să ni se răspundă la ce­le cinci întrebări: cine e mai bo­gat de­­cît noi?, pe unde se mai fură?, cum se mai copiază la examene?, de ce mai por­­nește cîte o revoluție?, ce s-a mai în­­tîmplat în fascinantul ținut al Fa­ce­book-ului?

Dar nimeni nu se oprește un mi­nut din privitul peste gard în curțile ve­­ci­ni­lor de hotare, de continent sau de glob, să se gîndească la ce presiu­ne apa­să pe ume­rii purtătorilor de pix, mi­crofon sau reportofon. Unora le șu­ie­ră gloanțe pe lîngă ureche, al­to­ra li se trîntesc uși în nas, alții aleargă după mi­niștri care alt­minteri vor­besc prea mult, dar de cum îi ză­resc intră în si­len­­tio stampa, se bagă pe sub piele, ori­cît de groasă ar fi în ca­zul unora, și to­tul ca să ne țină pen­tru o oră departe de telecomandă, iar Lara Logan, co­res­pondent CBS în Egipt a fost viola­tă și agresată în pli­nă stra­dă.

Jurnalista din Los Angeles, Se­rene Branson, a fost aproape de un atac ce­re­bral în timp ce transmitea în di­rect de la premiile Grammy. Stre­sul și emo­­­țiile au făcut-o pe Serene să-și piar­dă coerența în timpul transmi­siei. Cu­vin­tele îi ieșeau cu greu, dar tî­nă­ra fă­cea în continuare eforturi să du­că transmi­sia pînă la capăt. Ea afirma că înainte de a începe transmisia ve­dea în ceață și gîndea mai greu decît în mod normal.

O altă jurnalistă din Statele Uni­te ca­re suferă de epilepsie a fost într-o si­tua­ție asemănătoare, cînd în timp ce pre­­zenta știrile dimineții a fă­cut o criză și nu a reușit să încheie jur­nalul, acesta fiind continuat de o co­legă de platou. Sarah Carlson mărturisea că nu mai putea să vorbească, că era con­ști­en­tă că ceea ce spu­nea nu are sens și s-a re­găsit în vi­deo­clipul cu Serene Bran­son, care a strîns sute de mii de vi­zio­nări pe You­Tube.

Dacă pînă acum în lumea reporteri­lor cea mai întîlnită era criza morală, care se lăsa cu încălcat principii și co­duri deon­tologice sau cu migrații dintr-un trust în altul, la timpuri noi, obice­iuri noi. Iar dacă unii nu știau cum să le în­chi­dă gura, se pare că stresul și pre­siu­nea primului venit cu știrea fac echi­pă bu­nă în acest sens. Se re­co­man­dă ves­te anti-stres în răz­bo­iul pen­tru exclusi­vi­tate.

Ramona BALABAN