E cumva reconfortant să-l știi acolo. Cel mai vechi bec din lume arde de 109 ani și cinci luni într-o stație de pompieri din orășelul Livermore (California). Cu pauză de o săptămînă, ce-i drept: în 1937, construcția care-l găzduiește a fost renovată. Becul-minune are o cameră de supraveghere numai a lui – a doua cameră […]
Pentru că în ultima vreme am avut niște vise ciudate în care să făcea că eram la volanul unei mașini ieșite de sub control, deși nu am pus mîna vreodată pe un volan sau schimbător de viteze, cred că asta mă califică să-mi imaginez următoarea cugetare a șoferului care mă claxonează acum, prins în trafic, […]
Încă de la facerea lumii, românul a căpătat o deprindere proastă. Se plînge încă din fașă. Își strînge grijile în boccea, le adună cu o meticulozitate obsedantă și nu pierde nici o ocazie de a le înșira ca pe chițibușurile de pe o masă de tarabă. Așa are el impresia că se împuținează și că […]
Maricica Hăhăianu primise un pumn cu două zile înainte ca eu să fac primul pas pe peronul din Anagnina, stația de metrou devenită celebră pentru două minute dureroase de imagini video. Doar alți cîțiva pași mai făceau curent pe peroanele imense, așteptînd trenul. Nici un glas de român, tăcere de la un capăt la altul. […]
Biserica română joacă un rol important în societatea noastră, drept exemplu, poziția fruntașă a instituției în topurile încrederii. Dar de la a-ți pune speranța în înalții prelați și la a o folosi pe post de scut de imagine este o mică diferență de percepție. Un ajutor oferit preoților, un vot în plus, ar spune un […]
Chiar dacă în privința încrederii instituționale biserica privită în genere, și BOR în special, se află pe unul din primele locuri în sondajele de opinie, problema rolului instituției bisericești în societatea românească contemporană rămâne unul dintre cele mai controversate subiecte de dezbatere publică. Și cînd un politician precum Gheorghe Flutur – lider de frunte al […]
OPINIA VECHE: În ziua de azi, cam cît de activ ar trebui să fie rolul Bisericii în societate? ANDREI PIPPIDI: Ceea ce am să vă pot spune este numai o părere personală, nu am aroganța de a-mi asuma poziția unui moralist pentru întreaga societate. Mai trebuie să ne reamintim de bucuria cu care în 1990, […]
De multe ori mi-am făcut cruce cu amîndouă mîinile cînd mirarea nu mai încăpea în niciun alt gest la îndemînă. Cînd un preot nerecunoscut de Biserică a curățat sfîntul lăcaș de icoane și s-a mutat în Grecia, cînd s-a trezit să dea declarații băiatul care ar fi avut o aventură cu ÎPS Teoctist, Dumnezeu să-l […]
„Îndoiala este unul din numele inteligenței”, spunea la un moment dat Jorge Luis Borges. Dar ce faci atunci cînd îți pui la îndoială propria-ți inteligență? Chemi pe altcineva să-ți dea un răspuns sau măcar să te facă să-l găsești chiar tu. Poate om fi fost prea subiectivi sau prea critici, de aceea, fostul director al […]
De cînd i-au julit umărul într-o „apostare” din cartierul Rahova, Perversu’ de pe Târgu Ocna a devenit mai ceva ca Bute. Clipul de un minut și zece secunde, „tras” de cineva din știrea de la Pro TV și postat pe YouTube, a strîns în două luni peste un milion de vizualizări. Și asta numai datorită […]
Și taman cînd ne loveam cu al nostru cap de toți pereții, deznădăjduiți și supărați pe figurile publice din România și conversațiile lor pline de semnificații profunde, am auzit o veste care ne-a provocat un zîmbet puțin mai răutăcios. Se pare că nu sîntem singurul popor nemulțumit de prestațiile președintelui și ale prim-ministrului. Din partea […]
„Auzi, mă, are dreptate ăsta, că unii oameni sînt viermi, mă, nu oameni”, i-a spus într-o dimineață șefului de sector. „Bă, Adriane, lasă bă cartea și pune mîna și fă ceramica aia, în paștele ei de ceramică, că ești nebun, bă și te dau afară!” Omul a făcut precum a spus și l-a concediat pentru […]
Dincolo de dalele gri și roșii care ondulează pietonalul mereu înflorit din curtea bisericii zace istoria mănăstirii Brazi din veacul lui Ștefan cel Mare. Secolele au săpat în pămîntul lutos o poveste tristă, spusă de umbra celor șapte biserici dărîmate de om ori de natură din veacul al XV-lea încoace. Acum sînt două, una la […]
Ne-am întîlnit de două ori și, de fiecare dată, Ioan Holender, fostul director al Operei de Stat din Viena, și-a foiletat amintirile și s-a lăsat ademenit cu ușurință de arătările trecutului. Într-un minut, a sărit în galop din pivnița casei din Timișoara în biroul de la Viena, apoi s-a întors pe Corso. Prin față îi […]
Cînd l-am cunoscut pentru prima dată pe Gavril Siriteanu, avea în atelier un buștean. Un trunchi de copac, mare cît un stat și jumătate de om, proptit pe un dulap răsturnat și pe colțul unei mese de lucru. Își legăna barba domol, lovind absent cu vîrful cizmelor negre în dulapul de sub trunchi și vorbea […]
„Asta vei scrie «cînd va crește mare A.T. vrea să se facă mulgător de vaci»”, îmi spune. Rîdem, apoi strînge din umeri: nici el nu știe ce vrea să se facă. Andrei zice că i-ar plăcea să se facă diplomat, dacă tot a făcut o facultate pe asta, dar în același timp se strîmbă de […]
Încerc s-o termin de cînd eram mic. De prin clasa a zecea a liceului, cînd am împrumutat-o prima dată de la Biblioteca Județeană. Dar cum m-am pierdut printre străzi, orașe și prea adînc în harta Americii, peste-o săptămînă, cînd am returnat-o, nu trecusem decît de vreo 500 de kilometri și cîteva zeci de pagini. Apoi, […]
N-au mai răsfoit o carte de ani de zile. Au uitat de ele, preocupați de jucării mai noi și mai colorate. Doar puțini și-au mai zidit pereții caselor cu volume greoaie. Ceilalți au uitat cum e să răsfoiești pagini și n-au mai simțit greutatea cărților cărate de la bibliotecă. Acum li s-a făcut dor și […]
Toate colțurile îi erau roase, iar pînza, altădată de un gri deschis, căpătase nuanțe de galben. Literele roșii de pe copertă erau mîzgîlite cu stiloul din cauza „intențiilor artistice” ale fraților mei, iar pe cantul cărții încă se mai văd urmele dinților care tocmai îmi creșteau. E vorba despre o enciclopedie a căminului, una dintre […]
Eu am avut o copilărie frumoasă, cu genunchi zdreliți, furat de căpșuni și o gașcă veselă care se aduna mereu „pe iarbă la spital”, o pajiște verde cît un stadion, cu un pom de nuc în mijloc și cîțiva copaci de mere, care nu mai apucau să se coacă niciodată. Acolo ne îngropam verile, noi, […]
