• Wikileaks nu rezolvă nimic – ci doar crează probleme

    Cap în cap

    Ceea ce poate fi închis, poate fi și spart – aceasta este filozofia ho­ți­lor din toate timpurile și ea este la fel de valabilă ca oricare altă filo­zo­­fie de viață. Civilizația digitală nu face excepție. Orice calculator pe care-l parolăm presupune că e­xis­­tă un­deva un cineva care ar pu­tea fi in­teresat de secretele noastre. În […]

  • Fiat democratia et pereat mundus

    Cap în cap

    Să fie Wikileaks o formă, fie ea și radicală, de exprimare a de­mo­cra­­ției? Să-i fi propus Julian Assange să „facă” democrație, chiar dacă s-ar pră­­buși întreaga lume? Dar care lu­me? A cui lume? Cînd politicienii de pri­mă linie ai ziselor „de­mo­cra­ții li­be­rale” încearcă cu disperare (de la Hillary Clinton la Eric Be­sson) să in­terzică difuzarea […]

  • Naționalismul, scuipat în spate

    Informare

    Pe principiul „nu sînt în stare să fac ordine în propria ogradă, dar mă găsesc să fac în a altuia”, Traian Bă­ses­cu a reușit performanța să mai ada­u­ge „cîteva grame” de cinism ima­ginii sale. La summit-ul Organi­za­ției pentru Securitate și Coo­pe­ra­re în Eu­ropa (OSCE), desfășurat în capi­tala Kazahstanului, Astana, în zilele de 1 si 2 […]

  • Inteligența armelor albe

    Mai plați ca ecranul

    Era genul de om care oprește cuptorul cu microunde cînd mai ră­mî­ne doar o secundă pe ecran, pentru a simți că dezamorsează bombe. Era și un tocilar ratat. Fusese dat afară din universitate pe motiv că ar fi furat rezultatele examenului, cînd de fapt le luase prietenul său cel mai bun, la pachet cu iubirea […]

  • Pribeagul și cei 43 de camarazi

    Povești fără timbru

    „Tu trebuie să vinzi ceva, încearcă să vinzi kilometri”, i-a spus fratele său, într-una din serile în care puneau drumul la cale. Așa a împărțit distanța Mongolia – România și înapoi, de aproximativ 22.000 de kilometri, în secțiuni de cîte 500, pe care le-a vîndut cu 50 de euro bucata. Ce-a dat la schimb? „Povestea” […]

  • Luca Niculescu: Eu, la 22 de ani, primeam 100 de scrisori pe săptămînă, iar părinții mei nu au avut parte niciodată de așa ceva

    Microfonul de serviciu

    Cîndva, pe vremuri, pe cînd dezvelea fremătînd scri­sorile ascultătorilor, Luca Niculescu era un jurnalist mulțumit. Îl încîntau aventurile prin colțurile fostei Iugo­sla­vii, deși se pricopsea mereu cu dureri de spate de la re­por­tofonul de 13 kilograme. De asta a și rămas în Ro­mâ­nia, pentru că e o țară „interesantă”, perfectă pentru un jur­nalist. La Iași […]

  • Ușor, cu ciomagul în termopan

    1001 de chipuri

    „Să nu vă prindă întunericul pe-aici. Să mă pomeniți ca pe un om bă­trîn” îmi spune ’nea Octav care nici nu-i prea bătrîn. N-a apucat încă 60 de ani. În schimb, e rotund și încruntat. Coboară cu oile și caprele sale pe care le-a adus în Tabăra, din Trifești, sate înșirate de-a lungul Prutului. „De […]

  • Un fotograf în zbor

    1001 de chipuri

    A lucrat mai bine de cincizeci de ani în presa germană, dar și în ța­­ră, a fost reporter de front în cinci răz­boaie de pe trei continente. Ștefan Petrescu are acasă o colecție de zi­a­re și fotografii despre întreaga lui ac­tivitate, autografe și poze de la Kojack, prinți sau șeici din Orient, miniștri din toată […]

  • În deșertul medicinei

    1001 de chipuri

    Numai zăpușeală să nu fi fost. Nici pe timp de ploaie, vînt, ger și nin­soare nu se dădea să meargă pas la pas vreo zece kilometri. Poate doar dacă știa că în clădirea de peste deal îl așteptau colegii care au primit lem­ne, cît pentru un foc strașnic, care să mai dezamorțească măcar pereții în­cre­meniți. […]

  • Muncă-n zi de sărbătoare

    1001 de chipuri

    Este ziua națională a României, o­ra cinci după-amiază, iar omul aș­teap­tă în gara din Iași să plece trenul spre casă. Mihai lucrează ca zilier în construc­ții și de 1 decembrie a muncit. „Pa­­tronul nu cunoaște asta, el vre să ter­mini mai răpidi”, îmi zice po­tri­vin­du-și fesul pe cap, abia de i se mai văd sprîn­cenele. […]

  • Cu inima în trei culori

    Pastila de după

    În fiecare zi o călcăm în pi­cioare, o hu­lim și am da orice ca să scăpăm de ea, ca de-un blestem. Dar e o zi pe an cînd n-avem de ales, cînd recunoaștem că e a noastră, cu tot cu miniștrii ei be­tegi. Ne agățăm un tricolor în piept și parcă nu e chiar așa […]

  • Cu mîinile afară

    Pastila de după

    Pentru cele trei ore petrecute în pi­cioare, pe străzile din Broadway, americanii sînt în stare să vină din statele îndepărtate, cu noap­tea în cap, cît să prindă un loc în față. Pa­ra­da organizată de Macy’s în fi­e­ca­re an pentru Ziua Recunoștinței îi adună pe toți aceștia la un loc, pen­tru a se uita la niște […]

  • Onoarea de-a fi golan

    Pastila de după

    Prima oară cînd i-am văzut, m-au lăsat cu gura căscată. Sim­țeam că ei erau ceea ce mi-am do­rit eu dintotdeauna să fiu, dar nu am avut ni­ciodată curajul. Ei bi­ne, ei îl a­veau din plin. Aveau cu­ra­jul să riposteze a­tunci cînd cineva le cerea să vorbească în rusă, se antrenau în certuri și discuții interminabile […]

  • Un băiat frumos

    Pastila de după

    Stă acolo, lipit de un perete in­vizibil, încadrat într-o ramă de bronz cu patină verzuie pe la col­țuri. Ne întoarcem mereu privirea spre trecutul nostru ca spre o i­coa­nă. Ni se pare un tip atît de dră­gălaș pe care l-am ignorat o bună bucată de vreme, care a trecut pe lîn­gă noi neobservat, dar care, […]

  • Patriotul de la Operă

    Pastila de după

    E un loc în Sibiu, undeva în Piața Mică, îi spune simplu, Cramă, unde don Titi, un bătrîn cu chelie, simpatic, dar tăios cînd îl calci pe coa­dă, și fiul său, Bebe, își duc tra­iul. Aici, pe lîngă cele obișnuite într-un local, cei doi servesc pită (pîine) cu fasole bătută, unsoare sau zacuscă, la 2,5 […]

  • Ziua în care Ahmed a părăsit România

    Pastila de după

    De 1 decembrie a început să nin­gă. Dîrele de sînge lăsate de ca­dav­re­le celor trași deoparte din drum au în­roșit primii fulgi de nea care s-au așternut asupra Bagdadului. Ahmed privea din șanț cu ochii cît cepele spre cerul de deasupra-i. A mai văzut ză­padă și acum cinci ani, cînd pă­rin­ții săi au lăsat pentru […]

  • Lumea Erasmus, amînată timp de șapte ani

    Honoris fără Causa

    În contextul diminuării continue a sprijinului financiar din partea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, atît în domeniul didactic, cît și al cercetării, misiunea bugetară a universităților din România s-a schimbat. Însă, în încercarea acestora de a atrage fonduri europene, le-au neglijat pe cele care presupuneau relaționarea inter-universitară. La șapte ani după  implementare, programul Erasmus […]

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top