Fie că pun plicurile în cutii metalice, fie că intră în case bătrînești cu tolba plină , poștașii n-au încetat vreodată să fie purtătorii autentici ai cuvintelor scrise. Și chiar dacă mulți dintre cei cărora le-au călcat pragul nu i-au păstrat în amintire, ei încă mai vorbesc cu drag despre o meserie pusă pe drumuri.
Cînd era mic, Costel Văcărașu aștepta pitit după gard venirea poștașului, îi dadea „Bună ziua” de cum îi vedea chipiul ieșind pe poartă de la vecini și fugea în casă. Asculta cu atenție să vadă ce vorbește cu ai lui și aștepta cu nerăbdare să vadă dacă n-a primit și el vreun plic. „Vă dați […]
De mai bine de 34 de ani membrii familiei Constantin au dus pe umerii lor geanta crăpată de timp și de ploi, doldora de scrisori a unui poștaș. Tanti Marica a fost al doilea mesager din familie, după ce soțul acesteia s-a îmbolnăvit. Ea a încetat să mai livreze sătenilor corespondența în 2004, după 19 […]
Dintre toate schimbările aduse învățămîntului, pe părinți i-a scos în stradă ideea că ar trebui să însemneze viitorul odraslelor cu numărul străzii pe care stau. Și toate vechile făgăduieli au înviat odată cu gîndul că nu contează cît te duce mintea, ci pe unde te poartă picioarele.
Cu riscul de a da grăbit sentințe prea dure – numai decizii proaste se iau în învățămînt în ultima vreme. Bineînțeles că normal și firesc este să-ți dai copilul la școala din cartier. Să nu-l pui încă din clasa I să facă drumuri zilnice pînă în alte zone ale orașului, mai ales că-n felul acesta […]
Am zîmbit azi-dimineață cînd m-am uitat la „viitorul țării”, în oglinda de la baie. Neras, cu părul vîlvoi, cu cearcăne pînă la colțul gurii și cu ochii bulbucați ca două cepe, viitorul ăsta nu arată prea bine. La 23 de ani, pot să estimez cu destulă siguranță, din surse sigure, că n-am să fiu eu […]
S-a terminat cu diminețile de început de februarie cînd mergeam zgribuliți și cu țurțuri la nas spre școală. Ne înfofolea mama cu un fular care lăsa să se vadă doar ochii, ca să nu ne împiedicăm, de zici că eram toți niște ninja periculoși. Iar pantalonii de fîș căptușiți cu melană ne făceau să arătăm […]
De cînd se știe, Jim a avut dintotdeauna o dorință: să intre în armată precum au făcut toți cei mai în vîrstă pe care îi cunoștea. Timp de patru ani s-a pregătit pentru acest moment, prinzînd cîte puțin de la părinți și mai mult din taberele de antrenament. Împreună cu colegii s-a jucat cu pistolul, […]
„Clubul Creatorilor” este ca un cub în care se găsesc răsfirate tot felul de imagini de hîrtie . Dacă îl agiți bine, vei găsi cîte un bilețel pentru fiecare suflet de artist. Weekend-ul acesta am învățat să decupăm lumînări, să dansăm tango și să pictăm cum o făceau egiptenii. Și totul cu un leu pe […]
Totul se aprinde cu o privire. De sub sprîncene ochii trebuie să cadă stăruitor pe chipul partenerului, trebuie să „îi comunici agresivitatea și pasiunea, altfel e ca și cum ar dansa doi copii pe ritm de salsa, adică haotic”, ne sfătuiește Mădălina, singura din Clubul Creatorilor care mai știe cîte ceva despre tangoul argentinian. E […]
Duminică la prînz, Clubul Creatorilor era ca o scenă pe care rulau trei povești diferite. În colțul din dreapta recuzita era formată dintr-o cutie burdușită cu lumînări, șervețele, și pensule așezate pe o masă pătrațoasă, în capul căreia se afla domnul Dumitru, creatorul căndeluțelor decorate. Cîțiva pași mai la stînga, în centrul clubului, se organiza […]
Cu o urmă de îndoială am găsit scris pe o bucată albă din carton cu litere îngroșate „Clubul Creatorilor” însă scepticismul l-am lăsat la intrare, înaintea ușii vechi din fier. Cu un leu pus în cubul decupat am mers mai departe și ochii mi-au fugit de la cei din mijloc care cîntau în cerc la […]
„Hai, veniți și rulați împreună cu noi”, ne zîmbește larg încă de la intrare o domnișoară cu o alură hippie, în timp ce pe fundal se-aude în surdină „Like a Rolling Stone”. Fără vreo altă invitație, mă prinde de mînă și mă trage după sine la masa unde sute de fîșii subțiri de hîrtie colorată […]
Pentru încă opt-nouă luni, cuvîntul „nedetectabil” este pentru Ramona, o tînără de 24 de ani, din Giurgiu, un sinonim pentru liniște. Și e atît de liniște în locul ăsta în care vorbim, că auzi cînd i se pune nodul acela în gît cînd spune a „nedetectabil”. Are HIV și nu știe nici măcar cum a […]
o Lumea asta are încă nebănuite rezerve de normalitate. După ce, la începutul acestui an, premierul jamaican Portia Simpson Miller anunța că statul său se va rupe de monarhia britanică și va deveni republică, Palatul Buckingham a reacționat astfel: „Chestiunea modului de organizare al statului Jamaican ține de guvernul de acolo și de popor”. O […]
În fiecare joi seara mă cocoțam printre pernele și plapuma din dormitorul părinților și așteptam ora 21.00. După jurnalul de știri de pe Pro TV, mă mai uitam o oră la vreun serial, iar apoi dădeam repede pe Discovery. Joi era seara crimelor și a detectivilor. Sau „quality time” cu maică-mea, i-aș fi spus eu […]
Îi plăcea să vorbească. Mereu despre ceilalți, și mereu începînd cu „i-auzi, domnule”. Simpatică și cu un simț al umorului pe care puțini puteau să-l urmărească, Buna Vica, era una dintre cele mai incomode persoane de pe stradă. Și asta pentru că mereu știa mai multe decît oricine. Un buletin de știri. Dacă ar fi […]
În urmă cu un an de zile, Japonia a fost foarte aproape să devină epicentrul sfîrșitului lumii. Fără exagerări, fără hiberbole inutile. Dacă ceva ar fi mers rău, dacă reacția nu ar fi fost pe măsura cataclismului, tsunamiul care a lovit coasta japoneză ar fi provocat reacții în lanț în centralele nucleare ale Fukushimei, reacții […]
După albumul care a dezamăgit în 2009, italienii de la Lacuna Coil au revenit cu o nouă compilație ce promite să se revanșeze față de ultimul, prin influențe mai impunătoare de gothic și acorduri de chitară mai agresive. Și au reușit doar pe jumătate. Cel de-al șaselea lor album, „Dark Adrenaline” are ce-i drept o […]
„Ascultați! Poate nu arătați ca o echipă câștigătoare, dar sînteți una. Așadar… să jucați ca una în seara asta”, spune, evident încurcat, managerul Billy Beane jucătorilor de baseball de la echipa Oakland Athletes drept discurs de încurajare. Departe de intensitatea antrenorului Tony D’Amato, jucat de Al Pacino, cu al său legendar discurs de patru minute […]
