Onoarea unei generații frînte
Pastila de după 12 martie 2012 Niciun comentariu la Onoarea unei generații frînte 0Am zîmbit azi-dimineață cînd m-am uitat la „viitorul țării”, în oglinda de la baie. Neras, cu părul vîlvoi, cu cearcăne pînă la colțul gurii și cu ochii bulbucați ca două cepe, viitorul ăsta nu arată prea bine.
La 23 de ani, pot să estimez cu destulă siguranță, din surse sigure, că n-am să fiu eu cel care va schimba cursul țării, indiferent de doctrina propagată de școala românească de-acum 15 ani. Dar nici nu-i judec. Am făcut primii pași în învățămînt mult prea aproape de comunism ca să am pretenția la o altfel de gîndire.
Privind în spate, văd anii unei efervescențe, ai unui entuziasm care amesteca „Tineret, mîndria țării” cu „Generația ’89, primii vlăstari ai democrației”. Și mă amuz cînd îmi amintesc de seriozitatea cu care ascultam discursurile învățătoarelor și ale directorilor, care rosteau răspicat, cu glas de stejar și influențe de fag, cum voi fi unul dintre „stîlpii democrației” noii Românii. Astăzi, însă, nu mi-a mai rămas decît dispreț pentru mamutul feudal numit școala românească. Un mamut care timp de 15 ani n-a vrut de nici o culoare să-și ia locul în muzeul amintirilor noastre și să cedeze ștafeta unei democrații șubrede, care se coace de mai bine de 20 de ani. O democrație șubredă, dar de 1000 de ori mai bună!
Trebuie să admitem și că „Generația ’89” a șchiopătat, chiar dacă nici statul nu a încurajat dezvoltarea tinerilor. Dar mai avem timp să schimbăm ceva. Ține de noi ca aceia care pășesc acum în sălile de clase pentru prima oară să nu se uite în oglindă peste 20 de ani și să se-amuze de cine știe ce promisiuni. De aceea vrem să transmitem un mesaj celor care cred că au voie să le ia dreptul la educație celor mici, să îi oblige pe ei să meargă la școli de mîna a doua sau pe părinți să se crediteze pe viață ca să îi dea la privați. Domnii mei, noi ne-am deșteptat și vă urmărim. De pe străzi, din piețe, din spatele calculatoarelor sau de peste graniță, o să facem ce n-ați fost voi în stare acum 20 de ani. O să ne ținem de promisuni.
Cătălin HOPULELE









Adaugă un comentariu