Senatul, demn de critică

Pentru prima dată de cînd am intrat în contact cu ea, mă bucură o întîmplare din politica românească – criticul literar Alex Ștefănescu can­didează pentru funcția de senator. Cine nu-l cunoaște poate foarte ușor să-i găsească site-ul, unde spune sin­cer că este necomunist din naștere și irevocabil, deși a fost membru PCR și că muncește cu seriozitate și se ți­ne întotdeauna de cuvînt, deși tră­ieș­te în România.

Desigur, prima reacție a multora va fi „se compromite și ăsta, intră în politică”, însă asta ne duce la eterna discuție – „Nu am cu cine să votez pentru că nimeni nu mă reprezintă, politica este plină de lichele”. Bun, ce facem atunci cînd cineva care dă dovadă de o conduită morală și so­cia­lă admirabilă își anunță candida­tu­ra pentru un post, rămînem in­di­fe­renți și / sau îl blamăm că „s-a dat și el cu ei”, în timp ce ne plîngem în continuare de lipsa alternativelor?

L-am cunoscut pe Alex Ște­fă­nescu în 2009, venise la Iași pentru a doua ediție a festivalului „Pe­tre­ce­re cu poezie, prieteni și trufe de cio­colată”. Mi-a spus atunci că „cine ci­tește literatura din obligație ra­tea­ză șansa de a se întîlni cu ea” și că ar fi simțit că trăiește într-o socie­ta­te sănătoasă dacă blamarea comunismului ar fi mers într-atît de departe încît să ajungă și pînă la el, care s-a înscris în partid „numai și numai ca să pot face profesia de scriitor și ziarist”, chiar dacă „eu, în sinea mea, știu că am fost un om de bun simț și cinstit și că am refuzat să fac carieră”.

Este, în fine, un om care te far­me­că prin modestia, sinceritatea și talentul său de a lega cuvinte în fraze pe care nu te mai saturi să le asculți. Și, mai important pentru con­textul de față, este un om pe care nu-l văd niciodată să se folosească de o funcție publică înaltă întru avanta­jul propriu.

Întîmplarea a stîrnit și un simpatic dialog virtual între criticul lite­rar și poetul ieșean Emil Brumaru, care l-a avertizat pe Ștefănescu: „Fii atent, fiule, la învățăturile mele. Fe­meia politică nu știe de critică! Vrea într-una lăudată […]”.

Nu vreau ca textul ăsta să sune a propagandă politică. Nici nu ar avea cum să aibă vreun efect, el apare în­tr-o publicație studențească locală, ieșeană, departe de colegiul în care candidează Alex Ștefănescu. Voiam doar să subliniez faptul că această întîmplare este, după mult timp, pri­mul ac de onestitate străpuns în cu­să­tura murdară a politicii român­e­ști. Sper să nu fie zadarnic și, mai mult, să nu fie ultimul.

Ioan STOLERU