PSD și circarii de dreapta

Multă lume a spus asta despre alegerile europarlamentare din luna mai și adevăr a grăit. Lăsînd la o parte importanța lor în context european, pe plan local – avînd în vedere că prezidențialele sînt la doar cîteva luni distanță -, ele au avut și rolul de a „testa piața” pentru alegerile din toamnă. Prin procentele obținute acum, fiecare partid sau formațiune politică și-a evaluat șansele de reușită, ca elevii de liceu la simulările dinainte de Bacalaureat.

PSD și rotițele ajutătoare, formînd alianța PSD-PC-UNPR, s-au bucurat în noaptea alegerilor, cînd sondajele le dădeau 41-42 de procente. Spre dimineață, pe măsură ce apăreau rezultatele numărătorilor paralele, a-nceput să li se șteargă zîmbetul de pe buze. S-au trezit peste noapte cu vreo cinci procente în minus și și-au dat seama că șansele la prezidențiale le scad drastic cu doar 37%, dacă se unesc partidele de dreapta și ies la înaintare cu un candidat unic și puternic.

Desigur, acum totul depinde de aceste partide de dreapta și de puterea liderilor de a renunța la orgolii și de a găsi formula, de a face compromisurile necesare, pentru a se uni. Mai mult ca niciodată, mingea este în terenul lor. Primul semn bun e demisia lui Crin Antonescu de la șefia PNL, asumîndu-și eșecul europarlamentarelor. Din păcate sînt mulți alții care ar trebui să-i urmeze exemplul și n-o fac, primul pe listă și cel mai evident fiind Vasile Blaga. Sub el și „ai lui” PDL-ul e o navă care se scufundă și e timpul, dacă ține cîtuși de puțin la partidul ăsta, să-l lase unor oameni care-l pot duce mai departe cu onoare, oameni ca Monica Macovei.

Semne bune vin și din alte părți. Mihai Răzvan Ungureanu, liderul Forța Civică, a anunțat că e dispus să renunțe la candidatura la prezidențiale, chiar și la un post într-un viitor guvern al dreptei, dacă asta ar ajuta la unitatea dreptei. Genul acesta de gîndire lucidă, pertinentă și lipsită de orgolii ar trebui să-i mai pălească și pe alți liderași cu pretenții de mari conducători dacă vor într-adevăr să realizeze o reconstrucție a dreptei, concept care acum e încă la stadiul de glumă.

Într-o lume perfectă, PNL și PDL s-ar reforma cu adevărat, ar renunța la pretenții și la corupți și ar veni la înaintare cu un candidat comun curat, cu șanse reale de reușită; altfel, persoane ca Monica Macovei, care și-a construit reputația pe lupta anticorupție și pe intoleranța față de de acest flagel al politicii autohtone, și-ar pierde toată credibilitatea. Partidul-sorcovă PMP s-ar dizolva, Udrea și ai ei ar merge la plimbare și cei cîțiva oameni onești de-acolo s-ar întoarce în structurile mai mari.

Din păcate, nu trăim într-o lume perfectă, și 37% încă pot aduce dezastrul.