Milioane pe cuvinte

Puține lucruri sînt mai periculoase pentru Iașul – capitală culturală a ochilor închiși ca omul care nu apucă să calce prin marile evenimente în care se-adună cărțile, teatrul, muzica și celelalte arte. Cine trece și nu vrea să simtă decît parfumul reușitei și-al elogiului de catalog își merită, întrucîtva, orbirea construită. Însă pe cei care nu văd pentru că nu se uită deloc cade păcatul cifrelor care vopsesc păsări frumoase în ciori bune de alungat de pe garduri. Anul trecut, cînd LIBREX-ul se așeza la căpătîiul coșurilor de baschet din Sala Sporturilor, după ce s-au curățat urmele tîrgului de rochii, bluze și sandale de primăvară, broșurile aveau, „pe număratelea”, peste 140 de expozanți înscriși. Anul acesta, în lumina candelabrelor din Atrium-ul Palas, „doar” 130. Cîteva rafturi au căzut, și-a zis ieșeanul. Mai merita, din start, să bați drumul?

Numerele s-au tot preschimbat de 22 de ani, odată cu locul în care și-au înșirat editurile producția, ștergînd din cînd în cînd praful de pe ediții mai vechi, retipărite. Ca să crească numărul de lansări, uneori cu riscul de-a lăsa vînzările să se înece. Important e ca la final de tîrg să aibă jurnaliștii, PR-iștii și organizatorii ce să numere. Ce-a ajuns în biblioteci, cine mai știe? De ce iubește ieșeanul colecția X, dar de Y nu prea se îndură să se apropie? Mai degrabă să ne uităm în gura Bucureștiului, să vedem cum s-a descurcat tîrgul lor, fratele Gaudeamus, să-i spunem în față că sîntem în coasta lui. C-am spart punga de cultură îngropată în pămînt și-acuși o să țîșnească în mii de cărți, milioane de pagini, miliarde de cuvinte.

Tîrgul nostru, LIBREX-ul mutat pe rafturi cartonate anul acesta, abia a terminat de făcut adunările. Adolescent nestatornic și surescitat, și-a ascuns deja neajunsurile printre numere. Nu s-a gîndit, însă, că ieșeanul care n-a venit, fie că n-a avut timp, fie pentru că l-a iritat plimbarea prin Mall după o carte pentru suflet, cel care-a citit doar cataloage, a înțeles anapoda. Mai puțini expozanți, mai multe evenimente de alt soi. „Mai internațional” ca de-obicei, dar străjuit îndeaproape de umbra Festivalului Internațional de Literatură și Traducere din toamna trecută din punctul ăsta de vedere.

La 22 de ani, LIBREX-ul a vrut să fie eco să schimbe mobilierul, să distreze și să vîndă în același timp. Și după ce s-a încăpățînat atîtea alte ediții să creadă că e de-ajuns să existe ca să conteze în vreun clasament național, ba chiar mai departe de-atît, acum și-a dat seama că vîrsta nu-i umple buzunarele și nici nu-i cîștigă aplauze. Așa că a-nceput să umble în alte condici. Numai că, fie că le-a scris cu cifre romane sau că a umflat arabele din toată puterea tipografului, n-a fost de-ajuns. Mai încearcă o dată în toamnă, poate ea va aduce cărțile în rafturi de ieșean, nu de carton.