Scrisoare către copilul meu

Pastila de după Niciun comentariu la Scrisoare către copilul meu 128

„Ei, dragă, Albert al meu e un geniu! Se duce la karate de două ori pe săptămînă, ia lecții de canto, de dansuri moderne și de înot. L-am dus și la cursuri de limbă engleză, iar, la școală, ia numai de „Foarte bine”; știe că mă supăr tare dacă vine cu vreun calificativ mai mic acasă. Odată, a venit la mine cu privirea tristă și în pămînt. Mi-am dat pe loc seama că a făcut ceva ce m-ar supăra. S-a uitat la mine speriat și mi-a zis că a luat un „Bine” la testul de la Limba și literatura romînă fiindcă era prea obosit și nu s-a putut concentra. I-am spus să se străduiască mai tare, că doar pentru el muncesc. Și, pînă la urmă, doar nu-l pun să sape, să spele vase sau să aspire covoarele din casă. Singurele lui grij sînt să învețe și să fie printre primii la toate cursurile pe care le frecventează. Dar ce, Ionuț al tău cît a luat? „-Bine”? Vai de mine! Și ce i-ai zis? L-ai lăsat în pace? Nu există, dragă, trebuie să fii mai fermă, mai stăpînă pe tine, că doar tu faci regulile. Trebuie să te impui și să-i spui că tu nu accepți asemenea rezultate.

Soțul meu și-ar dori ca Albert să fie doctor, dar eu aș vrea să-l văd dansator, să mă duc la spectacolele lui de peste tot în lume și să mă mîndresc cu faptul că datorită mie a reușit în viață. Dacă eu nu am putut să fiu într-o asemenea trupă, lasă, să fie copilul! Lui îi place mult și să cînte, mereu fredonează prin casă și repetă cu drag toate piesele pe care i le dă doamna profesoară. Cînd o să aibă băiatul meu 20 de ani, o să fie unul dintre cei mai înzestrați oameni. Zi și tu de nu-i așa! Dansator care cîntă, vorbește fluent limba engleză, știe să se apere și să înoate mai ceva ca Michael Phelps. O mîndrețe de tînăr! Pe deasupra, și arătos. Se mai plînge cîteodată că nu face față, că ar vrea să se ducă afară să se joace, dar, în asemenea momente, îl încurajez cu o sărutare pe frunte, îi spun cît de fericită mă face cînd îl văd cum mă ascultă și cît de mult îl iubesc. Îl înduioșez, mă îmbrățișează și mă invită să îi văd noul dans sau să îi dau cîteva sfaturi de interpretare la melodiile de la canto. Bun copil mai am!”

Doamne, ce idei nebunești! Vreau un copil, nu un robot! Ce dacă nu va ști să înoate de la opt ani sau să cînte ca Pavarotti? E micuț și are toată viața înainte să aleagă singur ce vrea să studieze și ce să devină. De ce să îmi transform copilul în propria-mi persoană? Bun-venit în familie, micule prinț! Îți promit că vei fi cel mai iubit copil din lumea aceasta. Tatăl tău și cu mine vom fi lîngă tine întotdeauna. Iartă-mă că m-am gîndit la ce fel de mamă aș putea fi. Ca să îți dovedesc că reget greșeala comisă, nu îți voi spune Albert, așa cum intenționam, ci Lucas. Vei fi un băiat frumos și am încredere în tine că vei lua cele mai bune decizii! Dar, pînă atunci, însă, cale lungă avem de străbătut. Haide, întîi, să îți arăt camera ta. E bleu, sper să îți placă. Cît mă bucur că exiști!

de Andreea CIBOTARIU

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top