Răsună clopotul, începe ora

Pastila de după Niciun comentariu la Răsună clopotul, începe ora 5
Biblia

Prima mea întîlnire cu cele sfinte a fost la botez. Aveam doi ani și țin minte clar cum preotul mă scăl­da în apă, iar eu mă uitam la el, mirată, fără să scot vreun sunet. Fratele meu, în schimb, plîngea în continuu, era speriat de ce mi se întîmplă și nimeni nu-l putea îm­pă­ca. De atunci mi s-a întipărit imaginea blîndă a preotului și chipurile plăpînde ale icoanelor din biserică. Îmi aduc aminte cît de fericită era mama, cum îmi zîmbea și cum îmi strîngea în brațe frățiorul. Știu că nana era me­reu lîngă mine și îmi spunea încontinuu că sînt o pă­pușă. Pe urmă, încet-încet, bunicii și rudele au în­ce­put să-mi po­vestească despre îngerași, „Tatăl nostru” și casa Dom­nului.

Pentru mine, orele de religie au fost obligatorii. Țin minte că mă țineau lipită de bancă pentru încă o oră pe lîngă cele patru-cinci pe care le mai aveam. Eram copii și simțeam nevoia de joacă, mai ales după cinci ore pe care le aveam în acea zi la școală. Eram prea obo­siți și adormeam sau eram prea gălăgioși și nu ascultam ce spune profesorul. Nu cred că înțelegeam atunci de ce era necesar să mai stăm o oră la școală, iar cînd auzeam că avem și temă, răsuflam adînc și uitam de ea. Nu era ma­tematică, oră de limbă română sau limbă străină, ci încă un obiect care ne obliga să stăm cuminți în bănci. Cred că încă de pe atunci ne revoltam împotriva orei de re­ligie.

Acum nu vreau ca cineva sa-mi oblige copiii încă din clasele primare să-și piardă timpul neînțelegînd cu ce anume. Eu mai tîrziu am început să percep rostul și locul religiei în viață, atunci cînd am vorbit despre re­ligie la orele de istorie, biologie și geografie. Toate atin­geau același subiect și erau pe înțelesul unui elev de gimnaziu sau de liceu.
Acum tot nu văd sensul unui obiect separat. Religia nu ține de cît de bine analizezi un text din Biblie sau cu ce intonație reciți o rugăciune, ține strict de credința pe care o are fiecare. Eu nu cred că e bine să o expui în public și să îi cauți o altă conotație, e ceva intim și personal, iar biserica nu trebuie confundată cu o școală.

Autor:

Doina SÎRBU

Redactor la Opinia studențească, student la Departamentul de Jurnalism și Științe ale Comunicării din Iași.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top