Omul cu masca de tină

Pastila de după Niciun comentariu la Omul cu masca de tină 9

Deși era mic la stat, era un om mîn­dru. Își purta propria personalitate ca pe-o mantie de purpură. Ștergea cu ea pe jos și peste toți cei care credea el că ar fi putut îndrăzni să-l calce pe coa­dă. Îi plăcea poza de om rău, sarcastic pî­nă în măduva privirii.

Înainte să iasă din casă își ciufulea sprîncenele împreu­na­te și-și împăturea cutele feței una pes­te alta. Nu rata nici o ocazie să umi­leas­că, să jignească. Fiindcă își permitea: el era prototipul omului care nu greșește niciodată și care are o părere avizată des­pre orice, întruchiparea perfecțiu­nii. Cînd cineva îndrăznea să-l contrazică, se asigura că acel om îl va ține minte. Îl aștepta la cotitura oricărei vorbe, îi san­cționa orice respirație, pînă cînd ad­versarul ceda. Vexat, își scuipa dispre­țul de la distanță. Maestrul nostru era și un om al gîndului și al acțiunii, o spe­cie de o rară statură și finețe morală. Me­reu prea sus, pentru micimea lu­mii.

***

Fiind mic la stat, era un om comple­xat. Propria personalitate îl apăsa ca un giulgiu de fier. Își tîrîia zilele, ca un om sfîrșit și lăsa cuțitele tuturor să-i pă­trundă în suflet. Era un om bun, dar viața îl învățase că nu trebuie să arate asta. De-ar fi fost femeie musulmană, și-ar fi ascuns ochii după un văl, să nu-i citească nimeni tremurul timid al pu­pilei. N-ar fi ieșit din casă, nici mort – numai gîndul la întîlnirea cu oa­me­nii îi provoca atacuri de panică. De asta nu rata nici o ocazie să se es­chi­ve­ze de la orice interacțiune. Ar fi vrut să refuze politicos, ca să nu facă pe ni­­meni să se simtă prost. Credea că ori­ci­ne știe și poate mai mult decît el, fi­­­in­d­­că lui nimic nu-i ieșea vreodată așa cum și-ar fi dorit. În orice conflict, ar fi cedat primul, lăsîndu-i ce­luilalt drep­­tatea de partea lui. Re­se­mnat, ar fi în­tins mîna a respect și și-ar fi înclinat tru­pul a reverență. Fiindcă maestrul nos­tru era doar un om al gîndului, nu și al acțiunii, o specie de o rară statură și fi­­ne­țe morală. Mereu prea sus, pentru mi­cimea lumii.

Laura PĂULEȚ

Autor:

Laura Păuleț

Redactor, redactor-șef și director al Opiniei studențești în perioada 2006-2014.

Adaugă un comentariu

Etichete:

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top