Foamea s-a mutat în cap
Pastila de după 17 mai 2011 Niciun comentariu la Foamea s-a mutat în cap 0Nici nu ne-am obișnuit bine cu ea, că recesiunea ne scapă pe sub nas, lăsînd în urma sa doar mirosul covrigilor de 50 de bani și a magazinelor de haine second-hand. Și parcă mai ieri era septembrie 2008 și Lehman Brothers dădea faliment și oameni mici în costume și cu serviete ieșeau din clădirea mare de sticlă, cu fețele trase, triste, prevestind apocalipsa.
Nu i-a luat mult ca să treacă oceanul. Iar românii, primitori, și-au însușit criza ca pe o soră mai mare, care are grijă de tine, te scoate din toate belelele și te netezește pe păr cînd ai o zi proastă. S-a răspîndit mai repede decît toate gripele pe care le-am avut pînă acum și s-a lipit de noi ca un scai de coada vacii. Totuși, prin nu știu ce fel ciudat, criza asta s-a întîmplat mai mult, parcă, în capurile noastre și la televizor.
Vedeam imagini cu depresiunea din ’33 și ne pregăteam deja să împărțim acadeaua-n patru, ca evreii din ghetourile celui de-Al Doilea Război Mondial.
Și, cel mai mult, ne-am temut de criza alimentară: vom fi așteptat să ne mănînce vulturii și vom fi desenat, cu degetul pe colbul drumului, sigla iubită a lui Mc’Donalds. Iar dacă nu, vom avea măcar cîteva știri cu depresii și sinucideri din cauza sărăciei. Apoi am văzut că nu merge cu tristețea și ne-am făcut prieteni cu criza, măcar pînă trecem rîul. Acum avem meniuri de criză, prețuri de criză și, dacă nu mă credeți, puteți să întrebați de studenți: și anunțurile pentru dispozitive de copiat au această opțiune inclusă.
Și acum, cînd toate mergeau ca unse și, brusc, Băsescu ne ia și criza de la gură, cui să ne plîngem și pe cine să dăm vina pentru metehnele și eșecurile noastre?
Anastasia CONDRUC









Adaugă un comentariu