Coada lungă, săracia omului

Pe timpul comuniștilor, la o coadă mare, un bărbat încearcă să afle ce se dă. Nu a primit un răspuns, așa c-a mers omu’ din aproape în aproape, pînă cînd ajunge la prima persoană și întreabă: „Tovarășu’, ce se dă aici?” „Nu știu. Mi s-a făcut rău și m-am sprijinit de zid. Cînd mi-am revenit, era deja coadă în spatele meu.” „Și de ce nu pleci?”, întreabă nedumerit bărbatul. „Cum să plec cînd sînt și eu odată primul la coadă?” – Bancul e de dinainte de ’90, dar dacă în vreo dimineață i se face vreunui „tovarăș” rău în față la Carrefour, s-ar mai aduna cîțiva pe lîngă el, să nu piardă promoția la tigăi. Sau la bormașini. Pentru că pentru noi, românii, statul la coadă este o tradiție.

de Aryna CREANGĂ | Dubla noastră acreditare

de Andreea ANTON | O lipsă de efort Colectiv

de Antonela TĂNĂSELEA | Biletul de cinci minute

de Florentina TITULEAC | Coadă a la Italia