Ce rimează cu opiu?
Pastila de după 1 noiembrie 2011 Niciun comentariu la Ce rimează cu opiu? 1– Pentru aceia dintre noi care sînt scriitori…
– Aceia dintre noi? Să ridicăm mîna să știm care sîntem?
Cîndva prin ’72, dacă nu mă înșel, o tînără jurnalistă l-a întrebat pe Hunter Thompson dacă drogurile și alcoolul o vor face o scriitoare mai bună. „E o întrebare bună”, a spus acesta, aprinzîndu-și un joint. „Lasă-mă să mă gîndesc”. Și-ntr-un final a răspuns: „Nu-mi place să încurajez consumul de droguri, alcool, violența sau nebunia nimănui, dar la mine au funcționat”.
***
Din păcate, de cele mai multe ori mesajul ăsta e prost înțeles. Tot mai mulți puștani consumă droguri sau, mai rău, produse de la weed shop și, cînd sînt confruntați în această privință, se justifică prin argumentul pueril că „eu sînt artist, consum ca să creez” sau „ești închis la minte, și John Lennon sau Jimi Hendrix fumau acum 40 de ani, eu de ce n-aș fuma?”. Și nu ajung să creeze decît probleme acasă, panică între amici, scîrbă între prieteni mai apropiați și declarații agramate pe procese verbale sau pe la televiziuni.
Din fericire, selecția naturală are un mod eficient de a-și face datoria. Tinerii care mor azi din cauza etnobotanicelor nu sînt victime ale societății și viciilor de azi pe care trebuie să le salvăm. Sînt aceiași proști care acum 10 ani mureau de supradoză de heroină proastă, acum 20 de ani de comă alcoolică și acum 30 și 40 de ani pentru că luau LSD și se aruncau de la balcon, crezînd că pot să zboare.
***
Cîndva prin ’97, Samuel Taylor Coleridge scria poemul Rime of the Ancient Mariner. Fuma atît de mult opiu că, după doi ani de învîrtît condeiul, a adormit și poezia tot neterminată a rămas. Cu toate astea, încă e considerată una dintre cele mai bune creații ale literaturii britanice. Acum, opiul a fost înlocuit cu Special, Magic Gold, iarbă și aroganță, iar poezia cu teme nefăcute la română.
Ioan STOLERU









Adaugă un comentariu