Încotro?

Cînd mama a venit la mine și mi-a spus să-mi fac bagajul, pentru că plecăm la Brașov, am sărit în picioare numaidecît. Am depărtat val-vîrtej ușile de lemn ale șifonierului, însă înăuntrul lui nu le-am găsit pe cele trebuincioase mie. Hainele pe care le voiam se aflau deja pe uscător.

Atunci m-am îndreptat spre bibliotecă. Din spatele ei am scos un obiect ilustrat cu hărți geografice, de formă dreptunghiulară și dimensiuni medii: valiza mea. Mi-am plimbat după aceea degetele pe cotoarele cărților – așezate pe raft după culoarea coperților – pînă m-am hotărît asupra uneia, pe care, în sfîrșit, am scos-o din rînd. Între timp, mama s-a reîntors în camera mea:
– Nu-ți iei hanoracul cu Carolina Dreams? Ai să-ngheți dacă te lipsești de el.
– Nu, mama, de data aceasta îl înlocuiesc cu o vestă de blană. A, și e…Carla’s Dreams.
– Cum o fi. Tu să-ți împachetezi lucrurile de care ai nevoie.

Ultimele cinci cuvinte ale mamei mi-au spus de-ndată tot ce am vrut să aud. Iar nevoile mele au fost mai presus legate de cărți și de concluziile pe care le trag din ele. Așa m-am pomenit umplîndu-mi valiza cu gînduri și idei sădite în timp, din cărți sau de la oameni cu sclipire a minții, cu fiori ai toamnei, cu fărîme de mesaje de la cei care-mi lipseau. Am strecurat apoi în interiorul valizei mele doze de curiozitate pe care să le epuizez în traseul ales de părinți și energie bună printr-o cutie cu pliculețe de ceai. Fără să stau pe gînduri, m-am dus și am deschis dulapul cu parfumuri și esențe, din care am luat o sticluță roz. Am pulverizat valiza pentru a-i da același iz specific mie. Am așezat deasupra un amalgam de întîmplări, trăite sau visate, cu care, în final, am închis valiza burdușită. Am numit-o…valiza mea cu mirodenii dedicate inimii omului.

În ziua următoare, m-am aventurat alături de familie în drum spre munți. Nu am înaintat spre București pentru a lăsa valiza mea în fața Palatului Parlamentului – se prea poate să fi omis mai multe ingrediente omogene pentru a o putea așeza acolo – însă am purtat-o cu mine în vacanță. Tîrîș-grăpiș, valiza s-a născut și a trăit numai în imaginația mea.

de Claudia COCIUG