Ciocolata nu-i viciu

Am fost un copil dolofan cu obrajii mari și rumeni. Ronțăiam toată ziua batoane de ciocolată și refuzam să mănînc orice fel de mîn­care care mama mi-ar fi pus în față. Mergeam la dentis mai des decît mergeam la școală și ajunsesem să iau forma unei sfere, însă nimic din toate astea nu mă deran­ja îndeajuns de mult încît să renunț la pasiu­nea mea pentru dulciuri. În gimnaziu începusem să îmi pun cîteva întrebări în le­gă­t­u­ră cu stilul meu de viață și, pentru că des­co­pe­risem internetul, stăteam ore în șir șă mă uitam la fotografii cu fete cu picioare lungi care arătau de parcă ar fi fost „trase prin inel”, însă mama gătea în continuare felurile mele preferate de mîncare pe care le înghițeam lacom, cu răsuflarea tăiată, de parcă ar fi pu­tut dispărea în orice secundă. Prietenele mele îmi vorbeau despre sport și die­te și vedeam cum, încetul cu încetul fiecare dintre ele lua o altă formă.

Cînd am ajuns în liceu, acele poze ale fetelor cu picioare lungi și suple se transformaseră în realitate. Eram înconjurată de adolescente care mîncau ovăz la micul dejun și calculau caloriile fiecărei gustări. Mă simțeam prost de fiecare dată cînd dădeam deoparte ambalajul batonului de ciocolată sau cînd mergeam la chioșcul din curtea școlii să-mi cumpăr pizza. Am renunțat la a mai mînca în pauze pentru că aveam impresia că toată atenția colegilor mei era îndreaptată asupra mea. Voiam să cresc în înălțime și să scad în greutate. Internetul îmi devenise cel mai bun prieten și mă ajuta să găsesc tot felul de diete „magice”, care m-ar fi scăpat de kilogramele nedorite doar în cîteva zile. Mîncam o dată pe zi și mă forțam să cred că e îndeajuns, însă, chiar și așa, rămăsesem „rățușca cea urîtă” care nu se mai transforma odată în lebădă. M-am chinuit pe toată perioada liceului să scap de niște kilograme fictive care mă făceau să cred că nu mă pot adapta. Aveam să aflu că trebuia să scap doar de cîteva gînduri care erau mai nesănătoase decît batoanele de ciocolată pe care le mîncam cu atîta poftă.

de Claudia PICOVSKI