Pipera, 7.00 dimineața

Opinia de la centru Niciun comentariu la Pipera, 7.00 dimineața 16
Pipera, 7.00 dimineața

Văzut din satelit și de pe hîrtie, cartierul Pipera pare un borcan cu miere al Bucureștiului. Plin de vile și clădiri înalte, cu forme extravagante care umbresc orice sentiment de modestie, și cu un fel de strălucire care-ți dă impresia că e proaspăt scos din folia de protecție, Pipera parcă ar vrea să tragă o linie între „aici se trăiește bine” și restul restul orașului.

La pas însă, nordul Capitalei, unde acum cîțiva zeci de ani ciobanii își aduceau oile să pască, arată și se simte complet diferit. Pipera e un cartier construit pe verticală, menit să te îngrămădească și să te țină cu ochii pe sus pentru a te hipnotiza. Pe orizontală, totul e diferit. Străzile par construite mai mult pentru un joc de Sims, cu puține legături cu strada principală și noduri care nu sînt interconectate.
Trotuarele, atunci cînd nu complotează să te ucidă, sînt pline de mici băltoace care îți transformă pasul grăbit într-o cursă cu obstacole. De asemenea, în apropierea Lacului Tei, poți să dai peste peticele întregi de cîmp, unde vara trebuie să te chinui să nu calci pe broaște și șopîrle.

Totuși, nicio zonă din Pipera nu este la fel de unică precum perimetrul de la stația de metrou, din al cărui tablou am început și eu să fac parte de cîteva luni, de cînd trec pe-aici aproape în fiecare dimineață. Cea mai exotică zonă e probabil aleea din fața stației, acolo unde muncitorii care construiesc coloși din fier și beton stau cuminți pe o bordură. Încălzindu-se cu cafele la un leu cincizeci, aceștia vorbesc despre politică și fotbal, mai dînd cîte-un sărumîna la corporatistele parfumate și cu nasul pe sus. Din cînd în cînd, mai vine cîte-un coleg nou care face cinste cu covrigi, fiind ridicat la rangul de erou pentru curajul arătat cît a stat la coada de la simigerie.

În interiorul stației, doamna Lili se învîrte de colo-colo în magazin, aranjînd rafturile pentru clienți. Emi Star e bodega clasică de metrou, fără prețuri la produse sau bon fiscal. Chiar și așa, dimineața lumea e buluc, în special muncitorii pe care doamna Lili a început să-i cunoască și să le vîndă cîte-o chestie la caiet. Molipsindu-se de la corporatiștii grăbiți, aceasta nu zîmbește niciodată, nu răspunde la „mulțumesc” și îți atrage imediat atenția dacă caști prea mult ochii – „Neața domnu, cumpărăm și noi ceva? Sau doar ocupăm spațiul?”.

Autor:

Iulian BÎRZOI

Senior editor „Opinia Studențească”

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top