Joi, acum 20 de ani

Opinia de la centru Niciun comentariu la Joi, acum 20 de ani 0

9 noiembrie 1989 a picat într-o joi. Locuitorii Berlinului, despărțiți de zidul ridicat de sovietici în 1961, tră­iau, după primele impresii, doar o sim­plă zi de toamnă. Pentru Ecate­ri­na-Luise von Simons, născută în Me­diaș și mutată în vestul Ber­linului din 1974, zidul a făcut mul­tă vreme parte din traseul zilnic de jogging.

Iar joia aia nu a dat vreun semn că ar fi altceva decît o altă zi nor­mală. Ecaterina locuia în secto­rul american al orașului. Împreună cu soțul, își vizita rudele din Est des­tul de des. Intrarea și ieșirea ves­ti­cilor nu era restricționată. A rudelor din Est, da. Ceea ce se pare că nu-i deranja prea mult pe „Onkel Heinz” și „On­kel Hans”, cei doi unchi din Est ai soțului Ecaterinei. De­și duceau o altfel de viață, ceva mai lipsită de luminile capitaliste.

Heinz lucrase ca zidar în Vest, îna­inte de ridicarea zidului. Putea ori­cînd să rămînă, dar a preferat via­ța din sectorul sovietic. Nu din vreun spirit comunist de voluntariat, ci pentru că acolo erau soția, fa­mi­lia lui. Celălalt unchi din Est, Hans, era medic stomatolog. „Mo­ș­te­nise ca­binetul de la tatăl său. Și lor le mergea foarte bine. Aveau o Co­li­bă”, după cum o numea unchiul, pe Hiddensee, o insulă unde erau mul­te vedete. În plus avea o „băr­cu­ță de 12 metri lungime”, spune Eca­te­ri­na.

A găsit Estul ca fiind surprin­ză­tor, plin de contraste. Deși se vorbea des­pre lipsuri, aveau, de exemplu, brîn­ză Camembert în magazine. Chif­lele erau mai mici, „dar mai gus­toase”. „Șoferii erau politicoși, dar străzile pustii”, povestește Eca­te­rina. În spatele acestei lumi apa­rent deschise se ascundeau însă dra­me: „Aproape fiecare familie era des­­părțită. Să fugi era periculos. Cînd Ungaria a deschis granița, noi ne-am bucurat. De la mama mea, ca­re mi-a povestit despre războiul mon­dial, am înțeles că zidul nu era de­cît o ră­mășiță a lui”.

Apoi a venit ziua de joi, 9 no­iem­brie 1989. Căderea Zidului a prins-o pe Ecaterina departe de eve­­niment. Tocmai se mutase într-o no­uă casă. A ieșit în stradă și a văzut o imagine pe care mulți berlinezi cre­deau că n-or s-o vadă niciodată: „Oa­menii treceau pe jos frontiera, se îm­­brățișau, grănicerii nu făceau ni­mic…”.

Joi, 9 noiembrie, devenise brusc o zi specială. Viața la Berlin s-a schim­­bat radical, însă nu așa cum și-ar fi dorit cei din Vest, spune azi Eca­terina. „Dacă mergeam la ma­ga­­zin, erau vînzătoare noi, din Est, plă­tite prost, foarte nepoliticoase și le­neșe. Apoi, după un timp, ți-era ru­șine să vii din România, pentru că erau ban­de de români care furau și cer­șeau”. În cîțiva ani, multe fabrici din Est au fost cumpărate de oa­meni din Vest și închise.

Con­cu­ren­ța în capitalism nu putea fi ignorată. As­tăzi, ziarele scriu cum numai o tre­ime a foștilor RDG-iști este mul­țu­mită, cum vestberlinezii, ca și Eca­­terina de altfel, se plîng că li s-au micșorat salariile cu vreo 8%. Se mai bucură sincer poate doar vîn­ză­to­rii de bucăți din Zid. Care oferă bo­lovani cu istorie, la prețuri mo­di­ce, pornind de la 15 dolari foarte ame­ricani.

Andrei UDIȘTEANU

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top