Hai sa fim semidocti!

Atunci cind vorbele te-au parasit, cind stai citeva minute sa-ti amintesti un cuvint care nu e tocmai un neologism, cind incepi sa te bilbii vadit in discutiile cu oamenii care te eclipseaza, cind  uiti putin cite putin din ce se numea inainte pentru tine o bruma de cultura, inseamna, prietene, ca nu mai ai scapare. Esti semidoct.

Am realizat, de trei saptamini de cind stau in pat acasa, ca semidoctismul asta e ca un flagel. S-a instalat asa printre noi, cei care pretindeam cindva sau cine stie inca, mai pretindem ca detinem un bagaj de informatie. Am vazut oameni care vorbesc foarte mult , se bucura de notorietate, insa daca stai bine si asculti dintr-un monolog de zece minute nu spun, de fapt, nimic.

"Traim intr-o lume lipsita de substanta" e cel mai des vehiculat slogan. De fapt, noi am ajuns lipsiti de substanta. Procesul e simplu. Am inceput sa ne uitam la filme celebre dupa carti celebre. Apoi, filmele celebre au devenit recenzii la filme celebre cautate pe Google, la repezeala, inainte de o intilnire cu un amic avizat. Ma intreb citi dintre deontologi pot povesti "Patimile lui Andrei" si citi au citit, in mare, povestea filmului pe internet.

Porno pe sticla

Pentru cine nu s-a drogat cu televizorul pina acum se poate spune ca mai exista o sansa de supravietuire. Eu ma zbat intre drog si carti ca intr-un soi de nevoie de autodepasire si o relaxare a creierului la un pas de moarte clinica. Emisiuni culturale in care se aminteste, "just for rating", despre tot ce e porno si apare pe sticla, emisiuni politice transformate in circarii de aceeasi natura, deontologi care se arata oripilati de spectacolul mediatic in deriva, dar care isi fac audienta punind accentul taman pe numele lighioanelor aducatoare de bani si, evident, telespectatorul meschin din mine care nu se poate dezbara de a privi acest show.

In ultimele trei saptamini televiziunea m-a lipsit de cuvinte, ginduri, trairi. Am inteles pe viu ce inseamna procesul uitarii calde si cit e de sinuoasa lupta reintoarcerii. Si, ca dovada, n-ati simtit cit de greu m-am reintors?

Diana ROTARU