Cu o floare nu se face primăvară

Ultimele zile ale lui februarie îmi aduceau, pe lîngă nerăbdarea după căldura jilavă de primăvară, o mare stare de anxietate și neliniște. 1 și 8 martie sînt două zile care mi-au marcat viața și interacțiunea cu cei din jurul meu: au fost primele teste ale abilităților mele sociale. Cum te porți cu profesoarele? Ce trebuie să cumperi colegelor? Oare voi cumpăra doar un mărțișor sau vreau să arăt că sînt în stare de mai mult?

Bineînțeles, de-a lungul timpului, întrebările au variat, mizele s-au schimbat, iar obiceiurile din preajma acestor zile s-au transformat. Numai neliniștea a rămas aceeași. Am început în Botoșani, unde am crescut – aveam să aflu mulți ani mai tîrziu – într-o zonă atipică. Pe 1 martie, băieții erau cei care primeau mărțișoare, urmînd ca noi să returnăm gestul o săptămînă mai tîrziu, cu ceva nițel mai consistent. Cine-ar fi crezut că zona Moldovei poate fi atît de plină de obiceiuri și contradicții culturale?

Presiunea din jurul acestor zile a crescut odată cu vîrsta mea, iar acum n-aș mai putea, ca la 10 ani, să mănînc toate cele 20 de batoane de ciocolată pe care maica-mea le-a luat din Polonia, ca să le dau colegelor. Mărțișoarele de cîțiva lei au fost înlocuite cu nimicuri artizanale și alte decorațiuni de la „consignație”, ghioceii cu lalele și tot așa.

La facultate am ales să sărbătoresc doar 1 martie, cealaltă zi fiind dedicată mamelor din toată lumea. Mutat la București, am intrat în rîndul adulților care cred că această zi e una în care „recunoaștem” munca colegelor și le „celebrăm” – vorba revistelor glossy – cu o bomboană cu alcool, o lalea și săruturi pe obrazi.

Ce vreau să zic prin această înșiruire de amintiri? Unu la mînă, nu mîncați ciocolata pe care trebuie să o dați colegelor; iar în al doilea rînd, învățați să apreciați femeile dincolo de două zile pe an și susțineți egalitatea de șanse. În România, violența domestică se află printre primele cauze de deces la femei, iar legislația nu le protejează aproape deloc împotriva abuzurilor domestice. E trist să vedem politicienii cum spun din Parlament cît de vital e rolul femeii în societate, fără să fi lucrat pînă acum la o lege coerentă sau să-i vedem pe polițiști cum le oferă flori, de opt martie, șoferițelor, dar în același timp îl cercetează în stare de libertate pe un bărbat care tocmai ce-și bătuse soția pe care o amenințase că o va ucide.

Text de George GURESCU, Senior Editor Opinia Studențească